Experiența Spațiului - Apa
A Letter to Jon Nicholls
Atenție - dacă ai primit acest articol în email, este preferabil să-l citești într-un browser (click pe titlu), pentru o experiență vizuală mult mai bună.
Am ajuns la a șaptea scrisoare din corespondența cu Jon Nicholls pe tema spațiului. Exact cum mă așteptam, conținutul și semnificațiile cuprinse în aceste scrisori devin cu fiecare nouă postare mai interesante, pe măsură ce tema se dezvoltă “lateral” la mine, și respectiv la Jon. Mă refer în special la ritmul și temele acestor scrisori, nu neapărat la conținutul lor vizual. Dacă Jon preferă o abordare mai conceptuală, în care fotografiile realizează un puzzle semantic care reconstruiește spațiul cu ajutorul unor elemente alese în așa fel încât să-l explice fără descriere verbală, în cazul meu (cel puțin până acum) scrisorile pornesc de la un spațiu concret, identificabil pe hartă, din care am ales de fiecare dată fragmente pe care memoria afectivă mi le ierarhizează la distanță de momentul în care am fotografiat acel spațiu. Nu sunt turistul avid de amintiri reciclabile sau instagramabile. Fiecare zi în care am cu mine un aparat foto, este o zi de arhivare a stărilor mai degrabă decât a locurilor. Dacă am noroc ca lumina să fie bună, o parte dintre fotografii devin material de postări pe blog sau social media; dacă nu - le păstrez cu anii în arhivele personale de pe computer sau pe alte medii de stocare.
La începutul acestei săptămâni am avut la Cluj temperaturi foarte ridicate, și pentru că la muncă am fost copleșiți cu pacienți, nu am prea avut vreme de zăcut pe un șezlong la o piscină, deși tare mi-ar fi prins bine. Cu gândul ăsta m-am trezit ieri dimineață, și indirect mi-am reamintit ziua de ianuarie când am mers cu Patricia Brad (actriță la Teatrul național Cluj-Napoca) la o piscină cu apă termală din Săvădisla. Ce este apa dacă nu un spațiu alternativ? Așa că iată-mă azi scriind despre experiența acestui vehicul în care fiecare ne regăsim trupește sau sufletește.
Piscina cu apă termală unde am fotografiat e mai degrabă mică. Am impresia că patronul pensiunii care o adăpostește, a făcut-o strict pentru a oferi un strop de răsfăț clienților care ocupă cele câteva camere de cazare aflate la etaj. Din cauza aburilor, după ce am intrat în clădire, mai bine de jumătate de oră am șters și răs-șters de pe lentilele și body-ul aparatelor condensul acumulat pe suprafețele de sticlă. Cele două angajate de la pensiune ne-au dat prosoape, șezlonguri, apă minerală și pahare de plastic. Patricia a adus cu ea două rochii superbe, pe care le-a îmbrăcat pe rând și cu care a intrat în bazin. Pentru articolul de azi am ales fotografii care surprind interacțiunea corpului Patriciei cu apa, și comunicarea acestuia cu spațiul lichid, în sensul în care apa în sine devine personaj al unui dialog între două forme de agregare. Am omis intenționat fotografiile glamour, care probabil sunt mai pe placul modelului (excepție face imaginea de mai sus, pentru că trebuia să pun toată postarea într-un context).
Apa nu este doar un mediu fizic — este un spațiu al contemplației, un sanctuar al memoriei unde granițele dintre interior și exterior se estompează. Corpul uman se transformă în oglinda lichidă. Reflexiile care se joacă pe pielea udă amintesc de harta unei geografii interioare, formată din umbre și lumină, ca niște insule temporare cu contururi difuze.
Zilele trecute am scris ceva despre lipsa textelor relevante pe teme de fotografie în presa de largă circulație, și l-am amintit pe Teju Cole, care a avut într-o perioadă o rubrică de specialitate (Lens) în New York Times. În timp ce mă documentam pentru acest blog, am dat peste un interviu al lui Cole despre volumul Fernweh, în care vorbește despre meditație și despre disciplina și răbdarea necesare pentru a înțelege peisajele ascunse ochiului, așa-zisele peisajele interioare - "urmele umanului fără prezența umană".
I translate it (Fernweh) in my head as ‘far away from here’, the longing to be elsewhere.
What is this elsewhere that one is longing to be in? Part of the answer to this question, for me, is Switzerland. It is the place that, when I’m not there, I long to be there. But it is also a conceptual container for such longing. It is the object of the longing, but it’s a theoretical shape that I can use to think through the question of longing. I’m also thinking about farness in general, as a desirable, as a restorative. And that’s a farness that could, in theory, happen elsewhere as well. My years of revisiting Switzerland have been, I’d say, a lucky instance of putting that theory into practice. (Teju Cole)
Fernweh (dorul de locuri îndepărtate) capătă în mediul ambiguu al apei o dimensiune separată de geografia terestră. Este explorarea teritoriilor interioare pe care le purtăm cu noi, unde apa este vehiculul acestei căutări. Interacțiunea cu sinele devine o transformare dinamică între abandon și rezistență, între acceptarea fluidității și păstrarea reperelor fizice ale corpului.
În fotografiile mele (sub)acvatice se poate vedea corpul uman căruia îi lipsesc contururile obișnuite, pentru că difracția îl transformă într-o entitate minimalistă, eliberată de rigiditatea posturii și de straturile artificiale ale identității; apa îl ajută să se transfigureze într-un mediu unde timpul își pierde liniaritatea în favoarea unei secvențe de fragmente asociate mișcărilor femeii în apa piscinei.
Cred sincer că această întâlnire cu Patricia, în care ne-am aflat timp de câteva ore într-un acvariu ad-hoc, a fost una dintre cele mai reușite explorări ale trupului uman pe care le-am făcut cu ajutorul aparatului fotografic: fără cuvinte inutile și fără artificiile estetice care de obicei parazitează o ședință foto de tip editorial. Pentru acest lucru îi sunt recunoscătoare.
Scrisorile anterioare pe tema Experienței Spațiului se pot citi aici:
Experiența Spațiului - Fuzzy Borders - by Jon Nicholls
Experiența Spațiului - Cadaques - by Crina Prida
Experiența Spațiului - Formidable Encounters - by Jon Nicholls
Experiența Spațiului - Londra - by Crina Prida
Experiența Spațiului - One and one is four - by Jon Nicholls
Experiența Spațiului - More than a Quantum of Solace - by Jon Nicholls
-ends.
Crina, I adore these photos and the conceptual nature of them. The translation gave me my favorite line, "It is the exploration of the inner territories we carry with us, where water is the vehicle of this search. The interaction with the self becomes a dynamic transformation between abandonment and resistance, between accepting fluidity and preserving the physical landmarks of the body." Fantastic work here! Would love to see these live on a wall in a gallery!
Hochinteressant
Noch ein Wasser so schwarz gesehen, noch nie Wasser so „mineralisch“ gesehen