Atenție! Dacă ați primit postarea în email, nu veți avea acces la toate fotografiile. Dați click pe titlul articolului pentru a vedea textul integral în browser.
În drumul meu spre clinică, trec de fiecare dată pe lângă un bloc nou, unde la al treilea etaj se află un balcon cu multe flori și cu o umbrelă. M-am întrebat zilele trecute cine o fi locuind acolo, și mi-am imaginat că ar putea fi spațiul de lucru pe timpul verii al unui scriitor sau al unui artist; de acolo se vede fain orașul și spre Gheorgheni, și spre Feleac.
Acum mulți ani, pe când locuiam la bloc, am cheltuit destui bani și energie încercând să-mi transform micul balcon cu vedere la părculețul de copii, într-un soi de atelier/studio. Acolo pictam, citeam, mă bronzam, și învățam în sesiune. Spațiul mi-a condiționat mai mult sau mai puțin creativitatea de-a lungul anilor 90. Zicea pe undeva Kim Ir-Sen (ouch!!), într-o carte pe care am cumpărat-o în perioada unui festival de jazz din Sibiu, în ultimii ani ai lui Ceaușesc…
