asa ca o persoana necunoscuta: imi pare rau pentru caisa si-ti inteleg tristetea si ura, ambele justificate. la mine la bloc s-o aciuiat o pisica (bine, sunt 3 pisici si o vulpe) care nu-i a nimanui, doar da tarcoale zilnic. ii neagra tuci iar io+un vecin ii dam mancare (pliculete speciale ca nu mananca orice). iubita vecinului o botezat-o "mimi" si cam asa-i zice toata lumea in afara de nemtoaica (aia ii zice lucifer) si de mine, io-i zice "cerşe". celelalte pisici nu vin la mancare decat probabil doar noapte daca cerse/mimi nu-i pe acolo. vulpea primeste mancare aproape de boscheti unde din respect mimi/cerse nu se baga. cu toate ca ne-o zgariat, ne-o muscat, mimi/cerse primeste regulat mancare iar daca nu o vedem intr-o zi, ne intrebam unii pe altii daca o fost vazuta.
limitele de viteza nu trebuiesc doar impuse dar si respectate dar nu se poate pune cate un politist la fiecare colt de strada. ca urmare, in zonele rezidentiale, pe langa limita de viteza, ai semn de "atentie copii la joaca" si rampe de viteza incat nici daca-ti urasti masina n-ai chef sa mergi cu viteza ca-ti zdruncina toti creierii sau, ma rog.
faină povestea cu vulpița și pisica! mulțam pentru ea. Legat de cretinii în bmw-uri și merțane, don't start me. Un bou pe care îl cunosc, a afirmat, poate a și făcut-o - că el va demonta personal opritoarele alea de viteză reflectorizante din cartier. Efectiv mi-a o silă și să mai deschid gura pe teme sociale, că n-ai cu cine. Îmbrățisări, mersi de cuvinte.
1. nu cred ca esti un mizantrop (nu stiu care e femininul de la mizantrop). Daca erai, nu ai fi scris asa.
2. "prieten" e un compliment pe care il facem uneori cunostintelor si clientilor. Nu e nimic rau in a face complimente din cand in cand.
3. imi pare rau pentru Caisa. Been there, done that. Pe al meu il chema Ping si era la fel de blanos. A fost acum cinsprezece ani, de atunci nu mi-am mai luat altul.
1. eu cred că am devenit. Nu mă mândresc cu asta, dar omul trebuie să se protejeze cumva.
2. da! Îmi place asta, voi sta pe gânduri, pentru că mi-ai dat o temă bună
3. mulțumesc. Mă mir singură cât mă ajută în aceste zile cuvintele. Îmi pare rău de Ping. Probabil Caisă deja l-a găsit. Am mai pierdut prieteni necuvântători, au venit alții. Îmi place că ei nu sunt cunoștințe și clienți, deci revin cu prudență la punctul 2.
Intr-o iarna Ping a lipsit vreo trei zile. Erau -20 de grade afara, eram convins ca prinde soarecii care rod din Poarta Raiului. S-a intors acasa mai gras cu doua kg si mirosind puternic a afumatoare. Cel mai traumatic pentru amandoi a fost sa il spal de 2-3 ori. A avut toata invidia mea, si mie imi plac mezelurile, doar ca eu nu prind oferte.
Alta data a venit acasa cu un picior care atarna doar in piele, cred ca si osul era taiat. Eram convins ca voi avea o pisica cu trei picioare. Veterinarul blazat care i-a cusut la loc piciorul a zis “fugi, dom’le de aici, ca se face bine”. In doua luni nu mai schiopata.
Intr-o zi insa n-a mai venit deloc. In cartier sunt acum pisici care seamana cu el. Inainte nu erau.
Ma asteptam la cu totul altceva, pe principiul "Nea Caisă" (adresat peiorativ).
.
N-am sa zic nimic de raiul pisicilor, ca eu nu cred nici in cel al oamenilor.
.
Dar am sa-ti zic despre cartea pe care abia am terminat-o ieri: Biblioteca de la miezul noptii, Matt Haig.
.
In biblioteca asta, aflata la hotarul dintre viata si moarte, exista o Carte a regretelor acumulate pe parcursul vietii. Care regrete pot fi sterse traind diferite vieti...
.
Anyhow, in biblioteca asta ajunge o tipa careia tocmai ii murise pisica - Voltaire -, aparent lovita de o masina.
.
Fast-forward, tipa ajunge la concluzia ca in nicio existenta alternativa nu putea evita moartea lui Voltaire si morala fiind ca Voltaire era OK cu asta, fiindca viata cu tipa fusese cea mai frumoasa pentru el, indiferent de varianta.
.
Cred ca la asta ar trebui sa te gandesti si tu. Sunt convins ca i-ai oferit Domnului Caisa o viata buna - mult mai buna decat daca nu te-ar fi cunoscut. Dincolo de asta, rautatea lumii e dovedita, la fel si faptul ca un patruped necuvantator se poate dovedi mai presus de-un om in multe situatii.
.
Acestea fiind spuse, sper sa fie ceva sens in ce-am zis. Oricum ma astept sa-mi spui ca stii cartea si ca nu e despre pisici (nu, nu e). Eu ma pricep grozav sa fac chestii la spartul targului. :)))
Nu am citit cartea, rețin digestia. Este adevărat că 8 ani am fost fericiți împreună cu domnul Caisă, și nu-mi pot ierta că n-am apucat să-mi iau rămas bun. Dar asta se întâmplă adesea cu cei care pleacă fizic sau emoțional de lângă noi. Am simțit că trebuie să scriu despre el, pentru că în felul ăsta reușesc câteva momente să nu mă întorc spre ușă să-l caut cu privirea. Am mai pierdut animăluțe în anii trecuți, niciodată nu devine mai ușor. Și parcă e bine că nu devine. Mulțumesc.
Așteptam "vești" de la ea, dar nu astfel de vești.
Îmi pare rău pentru Caisă cu care nu am apucat să stau de vorbă. Mereu amînăm momentele. Am avut un iepure alb cu ani în urmă. S-a stins în mîinile mele.
Mizantropia? o iubesc. Mi-am "însușit-o" sau mai bine-zis am îmbrățișat-o devreme cînd am înțeles că nu mă "pliez" cu lumea din jur.
Mereu am spus: prietenii nu sînt întotdeauna ceea ce par a fi.
Uneori, o citez pe Sarah Kane (4:48 Psihoza): dar ai prieteni/ce faci tu pentru prietenii care-ți sînt alături?
Vreau să cred că îi mai am pe cei 3 prieteni cu care mai țin legătura.
Sînt multe de spus, poate. Dar tac, acum, și te îmbrățișez cu drag.
dragă Ioana, mi-e dor de tine - de prezența ta discretă ca ambalaj, vulcanică în conținut și emoții. Mereu amânăm cafeaua aia lungă, cu tête-à-tête îmbogățitor. Iepure, pisică, țestoasă, om, e dureros când se restrânge cercul, și rămâi neputincios privindu-te în oglindă. Mulțumesc și te îmbrățișez cu drag.
Nu pot să spun ca știu ce simți pentru ca fiecare dintre noi percepe și simte altfel, pot doar să îmi imaginez prin ce treci. Însă, știu cât de dureros a fost pentru mine când a plecat Domnu’ Black dintre noi…. Cu toate cǎ au trecut 2 ani, m-am mutat în alta țară, chiar și acum in unele momente îi “aud” torsul, simt câte o lovitură ușoară cum se freacă cu capul de fața mea sau cum își atinge nasul umed de nasul meu. Închide ochii, deschide sufletul și îl vei găsi pe Domnu’ Caisă torcând și așteptându-te acolo.
mulțumesc. Din păcate, pentru că am mai pierdut animăluțe, știu că în fapt, ei/ele rămân cu noi în forma asta ezoterică, dar care ne face atât de bine, în combinație cu amintirile. Îți doresc zile frumoase, și să ne mai vedem pe aici, prin eterul încă navigabil.
Imi pare nespus de rău pentru pierderea lui Caisa si înțeleg perfect cum o astfel de pierdere te poate face sa vezi cu o claritate nemaipomenita toată mizeria din jur. Dar asta nu este decât măsură sufletului tău sensibil ascuns după asa zisa mizantropie. Pentru că oricât de incredibil ar putea părea unora care nu au animale aceasta este o pierdere imensa: un suflet blanos acolo mereu lângă noi la bune si rele. Eu sper ca frumosul Caisa e in raiul pisicilor scumpe, dragi si bune. Te îmbrățișez 🤍
mersi, Căli dragă. Nu știu cum îs eu sau cum nu-s, dar momentele astea, ai dreptate, te înzestrează printre altele, cu o claritate imensă (nu neapărat necesară, că viața e de rahat și fără să vezi asta cu lupe mari). Te îmbrățișez.
asa ca o persoana necunoscuta: imi pare rau pentru caisa si-ti inteleg tristetea si ura, ambele justificate. la mine la bloc s-o aciuiat o pisica (bine, sunt 3 pisici si o vulpe) care nu-i a nimanui, doar da tarcoale zilnic. ii neagra tuci iar io+un vecin ii dam mancare (pliculete speciale ca nu mananca orice). iubita vecinului o botezat-o "mimi" si cam asa-i zice toata lumea in afara de nemtoaica (aia ii zice lucifer) si de mine, io-i zice "cerşe". celelalte pisici nu vin la mancare decat probabil doar noapte daca cerse/mimi nu-i pe acolo. vulpea primeste mancare aproape de boscheti unde din respect mimi/cerse nu se baga. cu toate ca ne-o zgariat, ne-o muscat, mimi/cerse primeste regulat mancare iar daca nu o vedem intr-o zi, ne intrebam unii pe altii daca o fost vazuta.
limitele de viteza nu trebuiesc doar impuse dar si respectate dar nu se poate pune cate un politist la fiecare colt de strada. ca urmare, in zonele rezidentiale, pe langa limita de viteza, ai semn de "atentie copii la joaca" si rampe de viteza incat nici daca-ti urasti masina n-ai chef sa mergi cu viteza ca-ti zdruncina toti creierii sau, ma rog.
faină povestea cu vulpița și pisica! mulțam pentru ea. Legat de cretinii în bmw-uri și merțane, don't start me. Un bou pe care îl cunosc, a afirmat, poate a și făcut-o - că el va demonta personal opritoarele alea de viteză reflectorizante din cartier. Efectiv mi-a o silă și să mai deschid gura pe teme sociale, că n-ai cu cine. Îmbrățisări, mersi de cuvinte.
🤗
1. nu cred ca esti un mizantrop (nu stiu care e femininul de la mizantrop). Daca erai, nu ai fi scris asa.
2. "prieten" e un compliment pe care il facem uneori cunostintelor si clientilor. Nu e nimic rau in a face complimente din cand in cand.
3. imi pare rau pentru Caisa. Been there, done that. Pe al meu il chema Ping si era la fel de blanos. A fost acum cinsprezece ani, de atunci nu mi-am mai luat altul.
1. eu cred că am devenit. Nu mă mândresc cu asta, dar omul trebuie să se protejeze cumva.
2. da! Îmi place asta, voi sta pe gânduri, pentru că mi-ai dat o temă bună
3. mulțumesc. Mă mir singură cât mă ajută în aceste zile cuvintele. Îmi pare rău de Ping. Probabil Caisă deja l-a găsit. Am mai pierdut prieteni necuvântători, au venit alții. Îmi place că ei nu sunt cunoștințe și clienți, deci revin cu prudență la punctul 2.
Intr-o iarna Ping a lipsit vreo trei zile. Erau -20 de grade afara, eram convins ca prinde soarecii care rod din Poarta Raiului. S-a intors acasa mai gras cu doua kg si mirosind puternic a afumatoare. Cel mai traumatic pentru amandoi a fost sa il spal de 2-3 ori. A avut toata invidia mea, si mie imi plac mezelurile, doar ca eu nu prind oferte.
Alta data a venit acasa cu un picior care atarna doar in piele, cred ca si osul era taiat. Eram convins ca voi avea o pisica cu trei picioare. Veterinarul blazat care i-a cusut la loc piciorul a zis “fugi, dom’le de aici, ca se face bine”. In doua luni nu mai schiopata.
Intr-o zi insa n-a mai venit deloc. In cartier sunt acum pisici care seamana cu el. Inainte nu erau.
cred că au ieșit din ofertă cele 9 vieți ale dragilor noștri pufoși, și au rămas prea puține pentru cât de dragă le e aventura.
Ma asteptam la cu totul altceva, pe principiul "Nea Caisă" (adresat peiorativ).
.
N-am sa zic nimic de raiul pisicilor, ca eu nu cred nici in cel al oamenilor.
.
Dar am sa-ti zic despre cartea pe care abia am terminat-o ieri: Biblioteca de la miezul noptii, Matt Haig.
.
In biblioteca asta, aflata la hotarul dintre viata si moarte, exista o Carte a regretelor acumulate pe parcursul vietii. Care regrete pot fi sterse traind diferite vieti...
.
Anyhow, in biblioteca asta ajunge o tipa careia tocmai ii murise pisica - Voltaire -, aparent lovita de o masina.
.
Fast-forward, tipa ajunge la concluzia ca in nicio existenta alternativa nu putea evita moartea lui Voltaire si morala fiind ca Voltaire era OK cu asta, fiindca viata cu tipa fusese cea mai frumoasa pentru el, indiferent de varianta.
.
Cred ca la asta ar trebui sa te gandesti si tu. Sunt convins ca i-ai oferit Domnului Caisa o viata buna - mult mai buna decat daca nu te-ar fi cunoscut. Dincolo de asta, rautatea lumii e dovedita, la fel si faptul ca un patruped necuvantator se poate dovedi mai presus de-un om in multe situatii.
.
Acestea fiind spuse, sper sa fie ceva sens in ce-am zis. Oricum ma astept sa-mi spui ca stii cartea si ca nu e despre pisici (nu, nu e). Eu ma pricep grozav sa fac chestii la spartul targului. :)))
Nu am citit cartea, rețin digestia. Este adevărat că 8 ani am fost fericiți împreună cu domnul Caisă, și nu-mi pot ierta că n-am apucat să-mi iau rămas bun. Dar asta se întâmplă adesea cu cei care pleacă fizic sau emoțional de lângă noi. Am simțit că trebuie să scriu despre el, pentru că în felul ăsta reușesc câteva momente să nu mă întorc spre ușă să-l caut cu privirea. Am mai pierdut animăluțe în anii trecuți, niciodată nu devine mai ușor. Și parcă e bine că nu devine. Mulțumesc.
O aștept pe Crina în fiecare zi pe aici.
Așteptam "vești" de la ea, dar nu astfel de vești.
Îmi pare rău pentru Caisă cu care nu am apucat să stau de vorbă. Mereu amînăm momentele. Am avut un iepure alb cu ani în urmă. S-a stins în mîinile mele.
Mizantropia? o iubesc. Mi-am "însușit-o" sau mai bine-zis am îmbrățișat-o devreme cînd am înțeles că nu mă "pliez" cu lumea din jur.
Mereu am spus: prietenii nu sînt întotdeauna ceea ce par a fi.
Uneori, o citez pe Sarah Kane (4:48 Psihoza): dar ai prieteni/ce faci tu pentru prietenii care-ți sînt alături?
Vreau să cred că îi mai am pe cei 3 prieteni cu care mai țin legătura.
Sînt multe de spus, poate. Dar tac, acum, și te îmbrățișez cu drag.
dragă Ioana, mi-e dor de tine - de prezența ta discretă ca ambalaj, vulcanică în conținut și emoții. Mereu amânăm cafeaua aia lungă, cu tête-à-tête îmbogățitor. Iepure, pisică, țestoasă, om, e dureros când se restrânge cercul, și rămâi neputincios privindu-te în oglindă. Mulțumesc și te îmbrățișez cu drag.
If I had your number you know I would have called. I go now to hear your music.
Thank you, Al; the stone should fall much closer to home. I appreciate you stopping by.
Mă bucur că îți plac Dvořák și Du Pré, Crina! 💙
Îmi place blogul tău în general; nu știu dacă vorbești română sau comentariul a fost tradus automat, oricum, mulțumesc.
Micul blond gigantic la suflet și minte m-a determinat să îmi placă pisicile. Să le descopăr, de fapt, chiar.
Împărtășeam și câteva defecte - șubrezi amândoi, ciufuliți, sforăitori (la propriu, adică), rătăcitori.
Aici s-a plâns un pic.
aici se plânge în continuare. Zic că a plecat, nu și că de tot. O să ne mai întâlnim.
Imi pare rau Crina. Stiu ce inseamna pierderea unui suflet ❤️
Sper ca a ta Caisa a ajuns in raiul pisicilor. Si sper ca azi o sa fie 2 raze de ☀️strict pentru tine.
Draga mea Crina,
Nu pot să spun ca știu ce simți pentru ca fiecare dintre noi percepe și simte altfel, pot doar să îmi imaginez prin ce treci. Însă, știu cât de dureros a fost pentru mine când a plecat Domnu’ Black dintre noi…. Cu toate cǎ au trecut 2 ani, m-am mutat în alta țară, chiar și acum in unele momente îi “aud” torsul, simt câte o lovitură ușoară cum se freacă cu capul de fața mea sau cum își atinge nasul umed de nasul meu. Închide ochii, deschide sufletul și îl vei găsi pe Domnu’ Caisă torcând și așteptându-te acolo.
O îmbrățișare caldă și un gând bun ❤️
mulțumesc. Din păcate, pentru că am mai pierdut animăluțe, știu că în fapt, ei/ele rămân cu noi în forma asta ezoterică, dar care ne face atât de bine, în combinație cu amintirile. Îți doresc zile frumoase, și să ne mai vedem pe aici, prin eterul încă navigabil.
Condoleanțe 😢💔
mulțumesc.
Draga Crina
Imi pare nespus de rău pentru pierderea lui Caisa si înțeleg perfect cum o astfel de pierdere te poate face sa vezi cu o claritate nemaipomenita toată mizeria din jur. Dar asta nu este decât măsură sufletului tău sensibil ascuns după asa zisa mizantropie. Pentru că oricât de incredibil ar putea părea unora care nu au animale aceasta este o pierdere imensa: un suflet blanos acolo mereu lângă noi la bune si rele. Eu sper ca frumosul Caisa e in raiul pisicilor scumpe, dragi si bune. Te îmbrățișez 🤍
mersi, Căli dragă. Nu știu cum îs eu sau cum nu-s, dar momentele astea, ai dreptate, te înzestrează printre altele, cu o claritate imensă (nu neapărat necesară, că viața e de rahat și fără să vezi asta cu lupe mari). Te îmbrățișez.