2025 - Let's go.

cu o oprire la Sibiu.

A venit frigul la Cluj; mă rog, ceață și frig, într-o combinație abilă care face ca orice oră din zi să arate la fel. De la 8 dimineața și până se întunecă, pe geam se vede aceeași gamă de tonuri cenușii, iar dacă te aventurezi să ieși până la magazin după una-alta, ai nevoie de o jumătate de ceas la întoarcere ca să redevii funcțional, adică uscat pe dinăuntru și pe dinafară. Azi e și un polei infernal pe străzi, așa că nu-mi rămâne altceva decât să declar și eu vreme de Substack.

Așadar, azi e 3 ianuarie 2025.¹

Vechiul obicei al “rezoluțiilor” e la fel de epidemic ca în fiecare an, ce-i drept, amestecat cu bilanțuri, sfaturi și urări care variază ca ton, de la cele sensibil aduse din condei, la cele sarcastice sau drese cu meme reciclate. Pentru că ieri am stat în fața ecranului aproape toată ziua, ca să văd seriale și filme, abia azi mă aflu sub asediul lor de pe Facebook. În urmă cu câteva săptămâni, citeam un articol despre felul în care conținutul și funcționarea rețelei s-au modificat de-a lungul anilor, deopotrivă cu designul aplicației. Probabil vă amintiți că nu eram terorizați cu 2FA, cu parole/recunoaștere facială/amprentă/coduri unice, sau cu cenzură agresivă și restricționări ale conturilor, dar - mai ales - Facebook funcționa fără publicitate și reclame. O, tempora!

În seara de Revelion, contul meu s-a nimerit într-un breach de securitate, pentru că am fost scoasă afară abrupt din aplicație pe toate device-urile, și am fost obligată să schimb urgent parola. Please confirm it was you, please approve login from another device, please go fuck yourself.

Am revenit după câteva minute în superba comunitate, taman la timp ca să mai citesc niște păreri despre cum se face corect salata de boeuf, ce filme și ce cărți trebuie neapărat să văd/citesc la anul, și ca să primesc pe messenger texte și urări împinse cu butonul forward, la care ca om civilizat ce sunt, am reacționat cu inimioară și efuziuni asemănătoare, parfumate cu emoji. Nu au lipsit nici în noaptea dintre ani cererile de prietenie de la conturi cu nume românești și chipuri de chinezi sau generate cu AI. Speaking of, mă prinde duioșia când văd femei între două vârste care postează screenshoturi cu cereri de prietenie de la domni distinși, grizonanți sau musculoși, ca pe niște trofee mărunte care le mai anesteziază singurătatea. Doamnelor (sau domnilor, pentru că și bărbații fac acest lucru, doar că în screenshoturi apar făpturi cu sâni mari și privire languroasă) - am vești proaste. Pe nimeni nu interesează nimic din toate astea. A scris aici Bogdan Stoica mai colorat decât mine, că tot efortul de a părea citit, empatic, interesant, e inutil sau de-a dreptul penibil atunci când îl faci pentru spațiul virtual. Sunteți, și suntem singuri. Internetul se termină și o să ajungem, ce oroare, să vorbim din nou între noi. Fără filtre de înfrumusețare, fără false probleme, și fără oglinda deformatoare a platformelor lui Elon și Zuckerberg. Sunteți pregătiți? Ar fi bine să răspundeți afirmativ, pentru că META a anunțat că vine vremea unui mega-shift în modul de funcționare a rețelelor sociale. Pe de altă parte, multă lume spune că e timpul revenirii la crearea de conținut specific, pe bloguri personale, unde agregarea audienței se face mai coerent pe structuri de interese, și unde interacțiunea cu persoane reale este în creștere. Luați aminte la ce scrie Ted Gioia, dacă nu mă credeți.

Până nu uit, să vă mai spun ceva; am fost la Sibiu 3 zile, chiar înainte de Anul Nou. Trebuie să recunosc că Târgul lor de Crăciun este mai frumos decât cel din Cluj. Nu pentru că ar fi o mare inovație, nu. Sunt aceleași căsuțe din lemn, produse chinezești fără număr, de parcă s-ar fi deschis o filială Temu sau Schein în centrul orașului vechi, aceleași oale aburinde cu vin fiert, și aceleași rețete de amuzament kitsch și scump - trenulețul, caruselul, Ferris Wheel-ul. Diferența e arhitectura care îmbie la explorare pedestră, și integrarea mult mai bună a construcțiilor provizorii între clădirile vechi din centrul Sibiului. Aș mai adăuga și ideea de a lumina Piața Mică cu ajutorul unor proiectoare care rostogolesc pe pereții caselor imagini mișcătoare colorate, cu motive și decoruri de sezon. Entuziasmul meu nu a fost împărtășit prea tare de către cei cu care am vizitat orașul, dar am căzut de acord toți trei că spațiul exterior e mult mai bine gândit și organizat decât la Cluj.

Despre Sibiul văzut în lumina zilei o să vă scriu data viitoare, pentru că mai am fotografii, și pentru că vreau să vă povestesc despre (și să recomand) un quest interactiv foarte mișto pe care l-am cumpărat de pe Booking, și care mi-a dezvăluit niște locuri și clădiri ale căror povești îmi erau complet necunoscute, deși iubesc și vizitez acest oraș de peste 20 de ani. O să revin și cu scurte note de lectură, că am mai pus și eu mâna pe carte în vacanța asta.

Vă doresc un an fain și lipsit de artificial în forma sa cibernetică, și mai ales antropomorfă.

---

-ends

o muzică descoperită azi, enjoy.

1. fotografiile din acest articol îmi aparțin, sunt făcute în alte ierni.