De la Prida la Prada.

cu o oprire la Wes Anderson

Fondazione Prada. Foto - Crina Prida

De fiecare dată când revin în România, după o vacanță mai scurtă sau mai lungă, am parte de șocul ăla existențial sau cum i-o fi numele, care la mine se traduce inevitabil printr-o criză de anxietate generalizată, și care durează câteva zile. Din motivul acesta am amânat nu doar să scriu, dar și să mă gândesc prea mult la recenta vizită în Italia. Am promis că voi reveni cu noi imagini și întâmplări din Milano, pentru că am reușit în câteva zile să văd mai multe expoziții (nu destule, dar e foarte greu să acoperi tot ce-ți propui, pentru că și ochii, și picioarele ajung să te lase baltă după câteva ore de fugit de colo-colo).

Dacă în textul precedent am pomenit în treacăt experiența năucitoare pe care am avut-o aflându-mă în fața inegalabilei Pietà Rondanini de la Castelul Sforzesco, azi o să scriu un pic despre Fondazione Prada.