De fiecare dată când revin în România, după o vacanță mai scurtă sau mai lungă, am parte de șocul ăla existențial sau cum i-o fi numele, care la mine se traduce inevitabil printr-o criză de anxietate generalizată, și care durează câteva zile. Din motivul acesta am amânat nu doar să scriu, dar și să mă gândesc prea mult la recenta vizită în Italia. Am promis că voi reveni cu noi imagini și întâmplări din Milano, pentru că am reușit în câteva zile să văd mai multe expoziții (nu destule, dar e foarte greu să acoperi tot ce-ți propui, pentru că și ochii, și picioarele ajung să te lase baltă după câteva ore de fugit de colo-colo).
Dacă în textul precedent am pomenit în treacăt experiența năucitoare pe care am avut-o aflându-mă în fața inegalabilei Pietà Rondanini de la Castelul Sforzesco, azi o să scriu un pic despre Fondazione Prada.
Expoziția permanentă, aflată în clădirea recent construită, cu 9 etaje (Torre), e în sine o operă de artă/arhitectură, semnată Rem Koolhaas și Chris van Duijn. Koolhaas a proiectat în 1995 structura fundației, pe situl unei foste distilerii, iar Torre a fost adăugat abia în 2018. Opt dintre etaje sunt dedicate artei contemporane, iar la ultimul etaj este un restaurant pe care nu l-am vizitat, pentru că deja băusem un latte macchiato la cafeneaua Bar Luce a fundației, proiectată de nimeni altul decât Wes Anderson. Nu are rost să mai spun că era simetric, colorat bej pastel și formidabil de bun (despre latte macchiato vorbesc, desigur).
Revenind la expoziția permanentă, ar fi de spus că sub denumirea “ATLAS”, aceasta cuprinde lucrări din colecția Miuccia Prada, și e curatoriată de istoricul de artă Germano Cellant. Nu mi s-a părut foarte bine organizată din punct de vedere al vizitatorului; la multe lucrări a trebuit să mă învârt mult până să găsesc titlurile și autorii lucrărilor, în vreme ce personalul angajat să se ocupe de turiști era cvasi-absent, sau complet indiferent la oamenii care treceau prin săli. Unul dintre ei, absorbit în telefonul lui, mi-a servit ca subiect pentru o fotografie acceptabilă, pe care o veți vedea la finalul acestui jurnal. Măcar atât. Colecția Prada cuprinde lucrări de Louise Bourgeois, John Baldessari, Jeff Koons, Carsten Hoeller, Damien Hirst, William N. Copley, și alte nume destul de cunoscute încât să fi meritat drumul infernal de lung din centru până la adresa fundației. (Un laudatio sincer pentru calitatea transportului urban public din Milano, mult mai bun decât în alte zone ale Italiei prin care am umblat).
Mi-am dorit mereu să văd un Baldessari original, și n-am fost dezamăgită. Lucrarea Blue Line (Holbein) - datează din 1988, și a fost expusă prima dată în 2010 în Los Angeles. Pe două panouri de sticlă, despărțite de o linie albastră, Baldessari a reprodus în stil de fotocopie lo-fi, o lucrare - “Trupul lui Hristos mort în mormânt” (1520 -1522) de Hans Holbein cel Tânăr. Holbein a folosit ca model pentru lucrare un cadavru de bărbat, pescuit din apele Rinului. Titlul lucrării se referă la "linia albastră" pictată de Baldessari pe marginea panoului. Vizitatorul este filmat în secret în timp ce se uită la lucrare. Filmul cu tine apare apoi pe perete într-o altă cameră câteva momente mai târziu: este un fel de apel la memorie și la uitare, la voyeurism și la meditație.
M-am oprit câteva minute doar și la miniexpoziția/studio/atelier dedicată lui Jean-Luc Godard într-unul din spațiile din clădirea veche. N-am stat mult pentru că n-aveam ochelari de citit, iar traducerea din franceză în italiană mi s-a părut teribil de obositoare.
O chestie faină (peste tot, dar cu atât mai mult într-un oraș cosmopolit precum Milano) este să urmărești și să găsești personajele care oarecum copiază esența spațiului. Am văzut cele mai frumoase ținute de stradă, pe oameni tineri sau bătrâni, înalți sau mai scunzi, grași sau slabi. Voi face o postare separată cu strada milaneză, azi vi-l las doar pe ghidul din muzeu, și pe tânărul parcă desprins dintr-un film de Wes Anderson, văzut la Gino Sorbillo (că tot am scris despre Bar Luce).
Vă spun drept, m-am simțit tare bine aici știind și că doar o literă mă desparte de numele celebru care a adunat atâta frumusețe la un loc.
-ends
You are correct. The images are in English. ;-)