Am fost la Milano timp de câteva zile. Nu la shopping, ca minigăștile de pisi, ci la văzut frumosul la el acasă. Autentic. Bine mirositor. Plin de povara inevitabilă a istoriei.
S-a nimerit să am cazarea într-o zonă foarte bună, la câțiva pași de MUDEC - care la rându-i este înconjurat de felurite hub-uri artistice, bistrouri pline de hipsteri - și tineri, și mai bătrâni, de cafenele minunate, unde poți bea pecorino, Negroni, Chardonnay sau cafele fucking sublime.
La parterul clădirii unde am stat, pe via Savona colț cu Cerano, se află Murphy’s Irish Pub - pe cât de auster - pe atât de agreat de chefliii locului; noapte de noapte veselia se întinde până spre ora 1 jumate, când ultimii mușterii pleacă acasă fluierând ‘Wild Rover’ sau câte un pic de Celentano.
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Scribbles and Sketches to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.