Cum lupți cu lenea în ianuarie?
și cum te îmbraci la Operă?
Răsfoiesc din când în când carnete mai vechi, de obicei în căutarea unui număr de telefon sau al unui titlu de carte/film pe care nu mi le amintesc. Azi am constatat că din noiembrie - cam din perioada care a urmat după moartea motanului meu Caisă, am scris iar și iar doar două cuvinte: creative block. Așa că încep textul de azi cu tema asta. La mine fenomenul merge mână-n mână cu procrastinarea (să ridice mâna sus cine își dorește să se inventeze un cuvânt în limba română, care să nu ducă cu gândul la o boală digestivă sau la o manoperă din agricultură). Ca să ocolesc ecranul sau pagina goală, recurg de obicei la strategii dichisite, cum ar fi ascuțirea tuturor creioanelor colorate sau cu grafit pe care le am pe birou sau în sertare (și nu-s puține). Dacă le-am ascuțit, constat că n-ar strica să curăț și ung mecanismul ascuțitoarei, o minunăție Koh-i-Noor cu manivelă, pe care o ador.
Și dacă am terminat cu creioanele, de ce să nu spăl capetele stilourilor caligrafice, pe care oricum nu le folosesc decât eventual pentru #inktober. Pentru că toate astea durează abia 20-30 de minute, mă reîntorc la computer, deschid Lightroom, șterg 15- 20 de fotografii din totalul de câteva mii care ar trebui să piară pentru totdeauna, și apoi merg la ChatGPT, pe care-l întreb, cum altfel? ce este și cum se combate temutul Creative Block. Ieri mi-a sugerat să merg la o aplicație care așteaptă proștii ca mine să o îmbie cu întrebări redundante, cărora le răspunde cu grafice sau diagrame colorate.
Recunosc că m-am îmbujorat de rușine văzând că Whimsical Diagrams mă cunoaște așa de bine, așa că m-am motivat cu o cafea proaspătă, și am desenat propria diagramă a productivității mele.
Da, e în engleză, csf, așa m-a setat diagrama lui GPT. Acum serios, pentru că citesc la multă lume despre problema asta, vă provoc să-mi trimiteți schema voastră de evitare sau de rezolvare a situațiilor când nicicum nu se leagă ce este în cap cu ceea ce apare pe hârtie/ecran. O să adaug aici pozele de la voi.
Și acum, înapoi la știrile zilei. Dacă am scăpat de grija banilor lui David Popovici, putem să ne întoarcem privirea spre lucrurile importante, care bucură sufletul; de exemplu Opera și cum ne îmbrăcăm pentru a merge la un spectacol liric. Printre primele linkuri despre dress code pe care le-am accesat, a fost cel de la English National Opera (mă știu browserele că-mi place Brian ENO, și-mi livrează acronime pe pită, d’oh). Deducem din textul de mai jos că ne putem îmbrăca oricum; dar, fatalitate, hoțul coifului dacic ar trebui să-l lase la garderobă sau chiar acasă.
Opera din București e mai cu moț, pentru că a descoperit Midjourney și ChatGPT, cărora le-a asortat un ton sfătos-dojenitor:
Eu zic că atunci când stresul alegerii unei ținute vă paralizează, cel mai simplu este să recurgeți la clasici. George Costanza are soluția.
-ends. (cu operă, desigur)
am fost la opera in verona, in vechiul amfiteatru roman. vara. vara in italia. in afara de cei care au stat in primele randuri pe scaune tapitzate si care au platit sute de euro pe un bilet si s-au imbracat la 4 ace, toata lumea era in tricou si pantaloni scurti. dirijoru' n-o avut nici o problema cu asta iar cantaretii o fost foarte bucurosi sa vada amfiteatru' plin de spectatori.
Eu am o agendă în care îmi scriu zilnic 3-5 acțiuni bune pe care le-am făcut. Nu funcționează instant, uneori nici nu ajută, dar pe termen lung combate bias-ul negativ din noi. E un bias evolutiv deci putem să ne dăm cu capul de toți pereții pt că nu scăpăm de el. Social media profită din plin de el, motiv pentru care iar sunt într-o pauză sănătoasă.
Opera outfit? - don't challenge me :)) ador opera și vreau să merg numai totuși nu chiar șchioapă