Coiful și tichia cu mărgăritare

Artă pe înțelesul lui Ciolacu

Constat că sunt în trend postările sub formă de liste, cu puncte și subpuncte; azi voi scrie despre două subiecte aparent fără legătură, dar pe care la o privire mai atentă, le-aș vedea ca pe două fețe ale aceleiași monede.

1. Jaful de la Muzeul Drents.

   Context: Pe 25 ianuarie 2025, Muzeul Drents din Assen, Olanda, a fost ținta unui furt în care au fost sustrase patru artefacte arheologice de o valoare inestimabilă din patrimoniul României: coiful de aur de la Coțofenești, datat în secolele V-IV î.Hr., și trei brățări dacice din aur de la Sarmizegetusa Regia, din a doua parte a secolului I î.Hr.

   

   Coiful de aur de la Cotofenesti, unul dintre obiectele furate din Museul Drents din Assen, Olanda. Foto Sergio Gijo. Sursa - El Pais

   În urma investigațiilor, la 29 ianuarie 2025, poliția olandeză a arestat trei suspecți în localitatea Heerhugowaard, situată la nord-vest de Amsterdam. Autoritățile române, inclusiv Ministerul Culturii și Muzeul Național de Istorie a României, colaborează îndeaproape cu partenerii olandezi pentru a sprijini ancheta și a asigura recuperarea artefactelor furate. De asemenea, Interpol a fost implicat în investigație pentru a facilita cooperarea internațională în acest caz. Deși artefactele nu au fost încă recuperate, arestările au fost posibile datorită analizării înregistrărilor camerelor de supraveghere și informațiilor primite de la public. Suspecții sunt în prezent în arest preventiv și au dreptul să comunice doar cu avocații lor.

   Cazul a atras ca de obicei atenția publicului; internetul s-a umplut de meme și teorii de tot felul, dar lucrul cel mai important este că a pus la încercare guvernul Ciolacu 2 pentru prima dată după învestire, provocându-l să reacționeze repede într-o situație de criză.

   

   meme făcut de mine.

   Cum era de așteptat, nu am fost dezamăgită. Incompetența și pășunismul au dat pe dinafară în comunicatele de presă și deciziile luate la cald de către premier și ministra culturii, Natalia Intotero. Trebuie să recunosc că am avut un deja-vu care mi-a dat fiori pe șira spinării, când am ascultat declarațiile și interviurile ministrei.

   

   Natalia Intotero - ministrul culturii. Sursa - Gândul.ro

   Discursul ei este un fel de ghiveci alcătuit din limbaj de lemn asezonat cu țâfnă provincială și acorduri sibilinice creștine. Îmbrăcată în ținute amintind de Suzana Gâdea, peste care aruncă invariabil un colier cu cruce, doamna Intotero evită și parează orice întrebare care încearcă să identifice raportul ei cu fenomenul cultural sau muzeal.

   Nu am apucat să merg la muzeu […] Nu am văzut piesele de tezaur. Nu am vorbit cu directorul Muzeului din Olanda, dar vom lua legătura pe căi diplomatice.
   L-am informat pe primul ministru, am luat legătura cu domnul ministru al Afacerilor Externe, am luat legătura cu domnul ambasador Comănescu, deci ne-am mobilizat foarte repede fiecare pe partea sa de atribuţii.

   Despre directorul Muzeului Național de Istorie (MNIR), Ernest Târnoveanu, acest acar Păun găsit vinovat pentru nefericitul incident, pe care Intotero a găsit cu cale să-l demită, a declarat următoarele:

   Astăzi i-am solicitat domnului director general al MNIR să își prezinte demisia de onoare. A refuzat. În consecință, am mers mai departe conform prevederilor legale în vigoare și am procedat la denunțarea contractului de management
   Poate că și dânsul a fost presat. Este o situație neplăcută și pentru dânsul, l-am simţit depăşit pe această componentă de a gestiona o situaţie de criză şi în special pe parte de comunicare.

   Atitudinea arogantă pe care nu știu cum reușim să o afișăm ori de câte ori suntem lezați la naturelul simțitor naționalist, face ca fragilele urme de credibilitate pe care oamenii educați și competenți le construiesc în umbra ignoranței politicienilor, să se năruiască și să se piardă în derizoriu. Ciolacu și întreaga șleahtă de grobieni handicapați cultural au lăsat de ani de zile în paragină muzeele României - numai cine le calcă pragul și are curiozitate, știe ce insalubre și degradate sunt spațiile de depozitare, cât de prost sunt plătiți muzeografii, și ce sume infime sunt alocate de la bugetul statului pentru evenimente expoziționale remarcabile, de talie să zicem europeană. Și cu toate astea, iată că există tupeul de a ieși la rampă ca premier care tună și să fulgeră împotriva guvernului unei țări care - în mod absolut legal și fără șmenuri politice - a oferit șansa unui public INCOMPARABIL mai rafinat și mai familiarizat cu evenimente muzeale, să aibă acces la piese unice din patrimoniul cultural românesc. Bineînțeles că este groaznic ce s-a întâmplat, dar a arăta cu degetul înspre guvernul olandez, muzeul Drents, ministerul culturii din Olanda, e o mojicie pe care doar un covrigar și o tută le pot ticlui cu așa talent și nonșalanță.
   Până la elucidarea acestei situații, facem și noi haz de necaz. Cea mai postmodernă reacție la această șaradă cu iz de film noir vine de la artista Elian, care nu dezamăgește niciodată, și care a apărut acum două zile la vernisajul unei expoziții, purtând această ținută.

   

2. Arta ca pretext.

   Mi-a parvenit pe Facebook o invitație la un eveniment expozițional organizat într-o galerie despre care nu auzisem nimic. Ca de obicei, am mers pe pagina evenimentului, unde am găsit un text inept (o să las aici un link care ironizează aceste prezentări curatoriale bombastice și lipsite de sens). Rețin din articolul de pe Hyperallergic, pe care vi-l recomand pentru că e amuzant și întrucâtva informativ, următoarele:

   No Abstruse Art Terms — “The artist’s oeuvre of speculative futurisms is a catalyst for a praxis of rupture” — did you feel your entire body cringe at that sentence? Let’s treat contrived, obscure art terms like any other vice this new year: Everything in moderation. Don’t get us started on crafty little parentheses within words, usually in service of saying two things at once that both mean nothing — “(mis)understand,” “(re)imagine.” It’s not clever, it’s just annoying.

   Spoiler alert - vremea acestor texte leșinate a apus odată cu proliferarea ChatGPT. Încercați să vă adresați publicului în cuvinte și fraze inteligibile, altminteri, adding insult to injury, veți crea mai multă animozitate față de exponate, mai ales când acestea sunt, cum se va vedea imediat, o adunătură de bullshit cu pretext estetic. Revin însă la prezentarea expoziției. Nu dau numele nimănui, pentru că ar fi tot un fel de reclamă, ceea ce vine în contradicție cu mesajul pe care vreau să îl trimit spre voi.

   {…} ne-a invitat să reflectăm asupra memoriei și emoțiilor aflate la granița dintre trecut și prezent, evidențiind interconexiuni profunde între oameni, spațiu și timp. Practica artistului aduce în prim-plan dinamica fragilă a timpului și a trăirilor umane, transformând memoria într-un spațiu de reflecție.

   Lucrările prezentate, realizate cu sensibilitate și atenție la detalii, ne-au provocat să contemplăm natura efemeră a relațiilor noastre cu lumea înconjurătoare. Expoziția, curatoriată de […], a reușit să surprindă esența acestei conexiuni intime și universale.

   Acest proiect a fost posibil datorită colaborării dintre […], reflectând angajamentul nostru de a menține arta sinceră și autentică în centrul dialogului cultural.

   Și acum să privim lucrările. Vreau să vă spun că umblu prin muzee și expoziții de peste patru decenii. Am obiceiul să ignor expozițiile slabe, să le rețin cu plăcere pe cele bune, și să accept că nu ar putea exista ierarhizare în absența artei de proastă și foarte proastă calitate. Ținând cont de această afirmație, vă invit să îmi spuneți voi, dacă doriți și sunteți predispuși la dialog pe temă, unde în lucrările de artă (dacă le pot numi așa) de mai jos, se regăsește barem un rând din descrierea fantezistă a curatorului. Sinceră să fiu, după ce am analizat toate fotografiile de la eveniment, am avut o epifanie - acest eveniment este unul organizat pentru a spăla bani. Mai mult, demersul este făcut aproape cu obscenitate, pentru că , hai să fim serioși, nu știu care galerie ar investi bani cinstiți în promovarea acestui proiect/artist, dar aruncatul de praf în ochi e ok, dacă găsești în jur suficienți pișcotari¹ care să vină la un pahar de vin gratis. Întâmplător sunt la curent cu o expoziție similară organizată nu de mult tot la Cluj, dar care pe lângă bullshit, a reunit și lucrări valoroase de la artiști contemporani români și din afara țării, și care barem nu te ofensează ca privitor, crezând că ești mai prost decât o botă (sau decât Ciolacu, for that matter). Așadar, vă rog priviți lucrările de mai jos, și dacă vedeți interconexiunile profunde între oameni și spațiu, sau dinamica fragilă a timpului, vă rog să lăsați concluzia în comenarii. Eu una mă identific cu băiatul din ultima fotografie, care se uită în pamfletul expoziției ca vițelul la poarta nouă. Și asta e o reacție, că doar nici Duchamp nu a fost înțeles din prima.

   

   

   

   

   

   Sursa fotografiilor din expoziție - Facebook.

   ---

-ends.

1. persoană care nu ratează food-bar-ul la evenimente mondene, ba chiar şi-a făcut o meserie din a veni la conferinţe de presă, vernisaje, lansări, pentru a se ghiftui la bufet. (Dicționar Urban)