E marți, și dacă e marți nu e Belgia, dar e fix o săptămână de când am avut o ședință foto excelentă la cafeneaua “Doamna T.” din centru. Muze mi-au fost trei femei minunate; una dintre ele a fost însăși doamna T., proprietara cafenelei mai sus amintite. Pentru clujeni, locul este asociat mental de cele mai multe ori cu întâlniri culturale (lecturi de poezie, club de carte, evenimente punctuale de teatru - pe scurt, un loc unde vrei să ajungi măcar odată dacă nu ești de prin zonă). Interiorul e retro și extraordinar de eclectic - de la mobilierul vintage, la pianina din colț și la decorul cu draperii și tablouri fel de fel, unele ale proprietarei și altele care se pot cumpăra de la fața locului.
Cireașa de pe tort, sau la bonne bouche, este papagalul Esme, sporovăitor și colorat, care se mută de colo-colo, cercetând cu privirea în dungă mușteriii de pe la mese. Doamna T. și doamna Anca B., mi-au permis să le fac niște fotografii pe care urmează să le includ în proiectul “Bovary” despre care am scris acum câteva săptămâni. Lucrurile încep să se lege, și sper ca materialul foto să fie gata de print în 2-3 săptămâni.
Între timp, viața în orașul-comoară merge înainte, cu belele edilitare și cu adunătura de oameni vechi și noi. Primăria a mai adăugat o gafă estetică pe strada Kogălniceanu. După ce s-a revenit asupra deciziei de a elimina soclul pe care s-a aflat timp de zeci de ani grupul statuar “Școala Ardeleană”, creație a lui Romul Ladea, comisia de urbanism a contractat nu se știe cu cine, un nou soclu și o nouă placă de marmură cu numele celor trei cărturari reprezentați în monument, redactate cu litere latine, și cu o eroare absolut penibilă [dar degrabă scuzată de sicofanții lingviști aflați în orbita celor responsabili de gafa cu pricina]. Pe scurt, în cadrul așa zisei modernizări a zonei istorice a Clujului de pe străzile Kogălniceanu și Universității, arhitecții care au câștigat concursul de proiecte, au făcut multe măgării (au scos copacii splendizi de pe lângă sediul Universității Babeș-Bolyai, au pavat cu dale strada, și au eliminat toate statuile istorice care le-au stat în cale). Într-o plimbare făcută anul trecut prin iunie în zona respectivă, am surprins această imagine.
Dacă printre clujeni mai sunt unii nedumeriți de felul în care este reabilitată strada Kogălniceanu, poza asta o să vă lămurească cât de cât. Flăcăii din imagine, aduși la muncă de cine știe unde de prin Asia, se uitau la planul ăla kilometric din mâna inginerului precum mâța la calendar. În cazul statuii Școlii Ardelene, efectul a fost dezastruos, și a ridicat un val mare de proteste de la clujenii get-beget, printre care mă număr și eu. Ia să vedem de ce. Imaginea originală a grupului statuar este aceasta.
De prisos să spun că acest ansamblu sculptural a reprezentat pentru generații de clujeni locul de întâlnire a mii de îndrăgostiți, de adunare a studenților care pe treptele statuii repetau ultimele cursuri înainte de examene, și în general, un loc îndrăgit și fotografiat de turiștii veniți de te miri unde la festivaluri sau în vacanțe. Soluția Makalik (arhitectul resposabil de porcăria care a urmat) este cea de mai jos. A se observa cum au dispărut copacii și micul petec de iarbă mereu îngrijit și cochet din fața clădirii UBB.
După circul din media și protestele civice, ne-am procopsit cu un compromis (vezi imaginea de mai jos). Vă scutesc de explicațiile oligofrene ale lingviștilor ipocriți, care au scuzat eroarea ortografică strecurată în primul cuvânt - SCALA, cu un “o” mic, îndesat ulterior între C și A, precum și folosirea cu emfază inutilă a lui ‘V’ în loc de ‘U’ la numele celor trei bărbați din grupul statuar, și redactarea anilor de viață cu caractere latine, cu argumentul răsuflat al latinității limbii române, promovată la sfârșitul secolului 18 de către Klein, Șincai și Maior. A se slăbi.
Nu am mers să fac eu însămi poze la această abominație, pentru simplul motiv că deși nu-s o fire sentimentală, cred că dacă m-aș afla în fața ei aș plânge de furie. Emil Boc a absolvit Facultatea de Istorie și de Drept - ambele la UBB, e un intelectual, oricât de nemulțumiți sunt unii dintre clujeni de performanțele lui edilitare. Cu atât mai mult mă deranjează să văd că a cedat în fața cocălărismului urbanistic care sufocă orașul, prin presiunile constante exercitate de blocangii și mafioți din sfera imobiliară. Acest monument trebuia să rămână exact așa cum l-a desenat și proiectat Ladea, pentru că nici David al lui Michelangelo nu-și are rostul la nivelul solului, nici Mica Sirenă din Copenhaga nu e cazul să eșueze pe asfaltul dintre betoane, nici Manneken Pis nu trebuie transformat în cișmea de băut apă în parc. Sunt dezgustată de faptul că actele de corupție morală se extind până la nivelul la care se distruge o moștenire culturală (pardon, CVLTVRALĂ), de teama consecințelor (în primul rând electorale).
Altfel, Clujul e îmbrăcat în hainele de primăvară, și asta este, vorba lui Larry David - pretty pretty pretty good!
-ends
Cunosc foarte putin Clujul -- doar in imediata apropiere a Institutului Oncologic (din fericire, si din apropierea Gradinii Botanice) --, dar te inteleg perfect legat de grupul statuar.
.
Si Iașul s-a umplut de cateva saptamani de niste statui abandonate care pe unde, vârându-ni-se pe gât ca asta e arta.
.
Cat despre referintele latine, n-am sa inteleg niciodata obstinatia cu care tragem de limba asta moarta, de-ajungem s-o siluim de-a binelea, necrofilic.
Pacat de copacii taiati. Centrul are nevoie de mai multi arbori umbrosi. In schimb primim dale.