Hristos a înviat! Începutul lunii mai a fost la mine cu musafiri, ouă roșii, familie și foarte puțin timp petrecut online. Asta e pentru mine un indice al stării de bine. De câțiva ani, dar mai ales de la coronavirus încoace, boala dependenței de internet a umanității mi se pare mereu mai gravă și mai dificil de evitat. Prima consecință a distanțării de ecran vine de regulă după una sau două zile, sub forma mesajelor îngrijorate de la câte un prieten - “ești bine? ești ok? dă un semn când vezi mesajul”. Însăși premisa că dacă lipsești din vortexul virtual, înseamnă că ți-e rău, e tristă. În vremurile de mai demult, când comunicam prin telefon sau email, vorba era “no news is good news”. Schimbarea asta de percepție m-a pus pe gânduri zilele trecute, când am ales să mă transform în turist prin orașul meu și prin Sibiu, alături de doi prieteni veniți din America și respectiv, Franța. Terasele din zona devenită recent pietonală a Clujului (străzile Universității, Kogălniceanu) sunt ticsi…
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Scribbles and Sketches to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.