Substackul cel de toate zilele
Nu sunteți Duchamp.
Cred că sunt vreo doi ani de când am pornit la drum pe Substack. Nu mi-am făcut niciun plan, pentru că nu știu să fiu disciplinată pe social media. Am venit aici pentru că e diferit și mai ales separat de Meta și X, cele două boli cronice ale planetei, și de la care e foarte posibil să ni se tragă sfârșitul ca civilizație. N-am fost deocamdată dezamăgită, pentru că uneltele de lucru sunt foarte simple și intuitive, și îți lasă loc de joacă fie că ești înclinat spre scriere, fie că ai de prezentat proiecte vizuale. Am încercat ambele căi de comunicare, și mi se par foarte ușor de folosit din meniul de editare. Chiar mă gândeam cum WordPress nu a reușit în peste 20 de ani să vină cu o interfață prietenoasă pentru un user nou, sau un novice într-ale formatării de text și imagine. Am un blog la ei de mulți ani, le și plătesc găzduire WordPreșilor ca să nu asasineze vizitatorul cu reclame, dar detest fiecare minut petrecut acolo ca să scriu câteva paragrafe și să introduc una sau două imagini.
Problema cu Substack începe să fie cercul vicios în care vrând-nevrând, creatorii de conținut sunt absorbiți mai devreme sau mai târziu.
Literalmente, în aplicația Substack (pe care nu o recomand decât eventual insomniacilor) postările favorizate de algoritm sunt în covârșitoarea lor majoritate cele în care domni și doamne avizați/avizate te învață cum să îți crești numărul de urmăritori, la ce oră să scrii, ce conținut să pui, în câte puncte, cât de lungi, cum să formatezi, etc. Mi se pare amuzant, mai ales având în vedere că cele mai multe dintre aceste sfaturi sunt scrise în mod evident cu ajutorul AI; toate arată la fel, până și tonul e ca un ecou foarte lung și ușor de identificat - fie amuzant, fie motivațional, fie savant-pretențios.
Urmează apoi creatorii apăruți recent pe platformă, care simt nevoia să anunțe fiecare eveniment cuantificabil al newsletterul-ui lor. “Azi am ajuns la 100/200/2000 de urmăritori. Vă sunt extraordinar de recunoscător, vă mulțumesc, sunteți motivul pentru care mă trezesc dimineața și scriu lucruri nemaivăzut de interesante”. La polul opus, cei care se văicăresc că le pleacă abonații. “Am pierdut [x] abonați, precis au plecat pentru că am scris despre [Putin, Trump, Georgescu], sunt un om integru, și n-aveți decât să vă luați informația de la CTP, Mîndruță și Digi, nu știți ce pierdeți”.
Există și o altă categorie, care începe să se răspândească recent pe aici - cerșetorii de abonament plătit pentru așa-zisul lor jurnalism independent, și care de fapt folosesc mijloace oneroase de atras cititori. Dau ca exemplu revista ISCOADA (nu pun link, pentru că nu vreau să se înțeleagă că îi recomand. E ușor de găsit). Acești cavaleri ai expresiei libere își promovează fițuica prin imagini extrase de pe alte platforme (le creditează cu litere minuscule undeva în colțul imaginii, dar fără link spre sursă) deasupra cărora trântesc un ditamai citat din producțiile și filozofia lor editorială.
Pentru informarea Iscoadelor și a oricui are în plan să folosească imagini înhățate de pe net, cu autor uman: editarea și/sau modificarea unei lucrări a unui artist vizual se poate face doar cu acordul specific al acestuia. Kind reminder - NU SUNTEȚI DUCHAMP!
If I edit an image is it still copyrighted? If you edit an image that you didn’t create, it is still copyrighted. You should never use an image without the consent of the creator.
If I modify a picture is it still copyrighted? If you modify a picture, it is still copyrighted. Before you modify a picture you should get permission from the original creator of the picture.
If I edit a photo is it still copyrighted? If you edit a photo, it is still copyrighted. You should never use a photo, even if you have edited it, without the consent of the original creator of the photo.
Moving on, mai există și blogurile mișto. Oameni care scriu pentru că le place să interacționeze cu un public real, și nu cu boți, sau artiști care livrează constant conținut de bună calitate. Nu pun nici aici linkuri, pentru în principiu îi găsiți pe cei care mi-au atras atenția în lista de publicații pe care le citesc. Și chiar le citesc, nu m-am abonat din politețe la niciun newsletter. Mai jos am luat screenshot cu câteva dintre ele.
Ca să nu închei fără niciun cuvânt despre lumea care, culmea!, există și în afara platformei pe care scriu acum, am cules câteva noi perle de graphic design găsite fără vreun efort, în scrollul zilnic de pe Facebook în săptămâna care se încheie. Reiterez ce am scris nu doar odată - domnule Gates, domnule Zuckerberg, dragi geeks și nerds din Silicon Valley - vă implor - dați drumul în lume roboților graphic designeri care să facă afișul unei conferințe sau al unui eveniment cultural, că nu mai rezistăm să vedem așa ceva.
Lista scurtă cu ce nu-i bine? Fonturi nelimitate ca număr și stil, kerning greșit, selecție ireal de proastă a personajelor, gradiente care zgârie retina, white balance neunitar, imagini compozite fără noțiuni de perspectivă, pe scurt - chin vizual.
Jesus Christ, make this stop.
Închei postarea cu două fotografii făcute ieri împreună cu Alina Amos. Lucrăm la un proiect ermetic, pe care o să-l expunem într-un spațiu mic din Cluj (dorința mea ar fi să facem un pop-up show, care să dureze o singură zi, un happening foto/grafic). O să revin la asta când va veni vremea.
La final o să primiți azi un playlist pe care l-am alcătuit din piese recomandate de o parte dintre prietenii mei de pe Facebook cu prilejul zilei de 8 martie.
Pe curând.
Cu toate riscurile de a zgaria retine, eu am sa mai scriu cand si cand despre dinamica blogului. E interesant sa faci, din cand in cand, un exercitiu retrospectiv, sa vezi cum au evoluat lucrurile.
.
Si fiindca azi se pare ca sunt gica-contra, mie chiar imi plac posterele alea. Imi pare ca ma invita toate la un revelion sclipi-kitsch-os :))) In plus, cine nu stie -- cu F. ma confrunt cu asta din clasa a 5-a -- ca intr-o prezentare sau un afis e musai sa folosesti toate fonturile pamantului?... Altfel nu se intelege mesajul. Less is more - blasphemy!
.
Dar sunt de acord ca aplicatia Substack e una dintre cele mai inutile peste care am dat vreodata :)))
I always find your posts so clever and this one was no exception. "Meta and X, the two chronic diseases of the planet..." Absolutely true. I too and put off by the influencers on Substack and that cycle diagram makes me wonder how long we will enjoy the safe haven of creative reality. Lastly, those two images you made are beautiful as always! Enjoyed this one!