Îmi pare rău de experiența cu Ficțiunea, urât urât, nu mă aşteptam ca o publicație culturală să aibă o astfel de atitudine. Sărăcia e una, nesimțirea însă e cu totul altceva.
Mulțumesc, Roxana. Fotografiile din interior sunt alb-negru, și tipărite la calitatea pe care o revistă culturală o poate oferi. Eu sunt foarte fericită la nivel simbolic, pentru că am o tonă de amintiri legate de Steaua din străvechime. Pe de altă parte, mă tem să nu te dezamăgească interviul, a fost o discuție colocvială cu Radu Toderici, dar și asta trebuia să completeze avalanșa de fotografii. Despre Ficțiunea, sunt extrem de dezamăgită. Eu zic că e un fel de legătură între sărăcie și nesimțire în acest caz. Dacă vrei o copertă bună, plătești un fotograf, dacă totuși vrei poza fotografului, menționează-l. AM aflat pe căi lăturalnice că cei din redacție au afirmat că nu știau că poza e făcută de mine (doar de 3 ori le-am scris mesaj pe FB), și că să le trimit email să clarificăm. E incredibil cum iar, nesimțirea se asociază cu aroganță și incompetență.
Vai, câte probleme îți faci, nu ai de ce, sunt sigură că e ok așa cum e, Și Observatorul are probleme mari cu calitatea printului și mi-a luat ceva să mă obișnuiesc sau, mai bine zis, să las pe loc secund neajunsul acesta. Dar știu foarte bine ce spui și cum te simți :)
Congratulations! That must have been quite a feeling, entering the world you've been watching from the outside for a long time. I hope you'll share some more of those photos with us. On the issue of credit: I understand your stance on that, too much of a pointless hassle. We'll be seeing that more and more, we live in an age where intellectual ownership is no longer a well-defined concept and photos will become just pictures.
thank you. Like I wrote somewhere else, my photos have been published in quite a few magazines, but this one holds a special place in my heart. It is actually a literary magazine, a very sober, traditional one in design and heavy in content. It is really a delight to be in it.
Congratulations Crina. Well-deserved recognition of your practice and especially nice that it’s a publication you know and love. Looking forward to seeing a physical version soon.
Pe ce motiv cei de la Ficțiunea nu au vrut să te crediteze? Bine, bănuiesc că nici nu au răspuns, că e cea mai la îndemână variantă... În rest, felicitări multe!
Exact cum mă gândeam! Eu odată am găsit la cineva pe un blog un citat dintr-o carte scrisă de mine, câteva paragrafe. I-am scris omului că mă bucur că i-a plăcut și că ar fi frumos să zică de unde a luat textul. Răspunsul? Că și el ar fi formulat la fel, că sunt niște propoziții obișnuite care pot fi atribuite oricui, chiar dacă sunt de la mine din carte. Evident, nu m-a afectat cu nimic, sunt prea mic pentru orice de genul, dar e trist să văd că și publicațiile merg pe burtă, deși azi e super lejer să ceri un acord de la autori sau fotografi.
este foarte răspândită ideea că orice găsești online e bun public. La mine faza se manifestă la persoane pe care le-am fotografiat pentru brand sau imagine publică, și nu mă creditează, că deh, facerea de bine, futere de mamă. M-am obișnuit, doar că mi se pare super penibil. E ca și cum munca mea de a-l poza nu face doi bani în comparație cu munca celui ce face coperta, afișul, promovarea.
Felicitări, sper să găsesc şi eu revista.
Îmi pare rău de experiența cu Ficțiunea, urât urât, nu mă aşteptam ca o publicație culturală să aibă o astfel de atitudine. Sărăcia e una, nesimțirea însă e cu totul altceva.
Mulțumesc, Roxana. Fotografiile din interior sunt alb-negru, și tipărite la calitatea pe care o revistă culturală o poate oferi. Eu sunt foarte fericită la nivel simbolic, pentru că am o tonă de amintiri legate de Steaua din străvechime. Pe de altă parte, mă tem să nu te dezamăgească interviul, a fost o discuție colocvială cu Radu Toderici, dar și asta trebuia să completeze avalanșa de fotografii. Despre Ficțiunea, sunt extrem de dezamăgită. Eu zic că e un fel de legătură între sărăcie și nesimțire în acest caz. Dacă vrei o copertă bună, plătești un fotograf, dacă totuși vrei poza fotografului, menționează-l. AM aflat pe căi lăturalnice că cei din redacție au afirmat că nu știau că poza e făcută de mine (doar de 3 ori le-am scris mesaj pe FB), și că să le trimit email să clarificăm. E incredibil cum iar, nesimțirea se asociază cu aroganță și incompetență.
Vai, câte probleme îți faci, nu ai de ce, sunt sigură că e ok așa cum e, Și Observatorul are probleme mari cu calitatea printului și mi-a luat ceva să mă obișnuiesc sau, mai bine zis, să las pe loc secund neajunsul acesta. Dar știu foarte bine ce spui și cum te simți :)
Felicitari, Crina! Si la mai multe!!! 😊
Mulțumesc. Au fost destule, asta nu e o apariție care mă bucură pentru calitatea printului, că e revistă pe hârtie normală, dar prestigiul e acolo.
Congratulations on the interview and the (highly acknowledged this time) publication of your photos!
Thank, Florian. This is not the first time, but it is such a delight to be featured in a publication I have known all my adult life.
Congratulations! That must have been quite a feeling, entering the world you've been watching from the outside for a long time. I hope you'll share some more of those photos with us. On the issue of credit: I understand your stance on that, too much of a pointless hassle. We'll be seeing that more and more, we live in an age where intellectual ownership is no longer a well-defined concept and photos will become just pictures.
thank you. Like I wrote somewhere else, my photos have been published in quite a few magazines, but this one holds a special place in my heart. It is actually a literary magazine, a very sober, traditional one in design and heavy in content. It is really a delight to be in it.
Congratulations Crina. Well-deserved recognition of your practice and especially nice that it’s a publication you know and love. Looking forward to seeing a physical version soon.
Thanks, Jon - yes, it's nostalgic and exciting at the same time.
Acu nu ma injura, dar aduce nitel a The Ring poza aia :))))))
nu te înjur, întrucât nu știu despre ce ring e vorba :D
ok, iti mai dau o sansa: https://davidkummer.com/2015/11/26/movie-review-the-ring/
aha - un film pe care nu l-am vazut. No, orice analogie e buna, cata vreme are legatura cu experienta vizuala. Mutam fain.
e un clasic horror, s-a facut si un video game cunoscut dupa el, F.E.A.R.
de F.E.A.R. am auzit.
Congratulations (thanks to translation software) well done. I am sure you are thrilled! 😀 You must post some pages, when you get your hands on a copy.
Thrilled I am. I will post some spreads, good idea. Thanks. :)
Crina, probabil ca esti singura persoana in cazul căreia " Vai steaua ta" nu are nimic peiorativ:)! Dimpotrivă, are vocația excelenței!
haha, m-am gândit la titlul acesta, dar nu-s chiar așa aventuroasă. Mulțumesc, dragă Sergiu!
Pe ce motiv cei de la Ficțiunea nu au vrut să te crediteze? Bine, bănuiesc că nici nu au răspuns, că e cea mai la îndemână variantă... În rest, felicitări multe!
nu au răspuns la mesajele mele (mi-au dat seen, ca să folosesc lingo modern). Ca la români.
Exact cum mă gândeam! Eu odată am găsit la cineva pe un blog un citat dintr-o carte scrisă de mine, câteva paragrafe. I-am scris omului că mă bucur că i-a plăcut și că ar fi frumos să zică de unde a luat textul. Răspunsul? Că și el ar fi formulat la fel, că sunt niște propoziții obișnuite care pot fi atribuite oricui, chiar dacă sunt de la mine din carte. Evident, nu m-a afectat cu nimic, sunt prea mic pentru orice de genul, dar e trist să văd că și publicațiile merg pe burtă, deși azi e super lejer să ceri un acord de la autori sau fotografi.
este foarte răspândită ideea că orice găsești online e bun public. La mine faza se manifestă la persoane pe care le-am fotografiat pentru brand sau imagine publică, și nu mă creditează, că deh, facerea de bine, futere de mamă. M-am obișnuit, doar că mi se pare super penibil. E ca și cum munca mea de a-l poza nu face doi bani în comparație cu munca celui ce face coperta, afișul, promovarea.
Pai in cazul revistei sa faci coperta e banal, dacă ai un portret cum trebuie :))
:))