Mă uit plictisită și tot mai iritată la feed-ul meu de Facebook, în care curg fără haz și fără stil urări de 8 martie. Câteva postări cu mame trecute bine de tinerețe, obosite sau resemnate, în fotografii care mă înduioșează, așa cum o face de pildă muzica veche a anilor 70-80, când aceste femei nu erau încă mame, și nici nu visau să trăiască vremuri în care vor deveni sursă de like-uri și GIF-uri obscen de urâte. Apoi avem postările dichisite ale doamnelor care doresc să epateze cu erudiția - se apelează sibilinic la Nichita Stănescu sau Emil Brumaru, se mai presară puțin Murakami, eventual cu un selfie studiat lângă o operă de artă sau la o cafea într-un bistro la modă. Se adaugă din plin bancurile nesărate ale bărbaților (prieteni, am scăpat de 1 și 8 Martie, mâine bem 44 de beri, etc).
Și în fine, ne poticnim în postările lascive care slăvesc femeile cu texte atât de grețoase, că-mi vine să merg să cer schimbare de sex.
Un gând bun femeilor de pretutindeni: pentru cele fericite o…
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Scribbles and Sketches to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.