Septembrie

Borracha de Sol.

Mă uit cu ochii cârpiți de somn pe telefon la colțul din stânga sus al ecranului, văd că e ora 1.26 a.m. Încep acest newsletter cu speranța că o să mă prindă somnul dacă scriu. Renunț repede la idee, pentru că urăsc tastatura asta minusculă, și mă culc la loc. Visez că trebuie să merg mâine la școală, și n-am caiete, și cumva, într-o răstălmăcire a cronologiei din vis, ajung să caut să-mi cumpăr de pe eMag, dar nu au decât cu pătrățele. Simt cum începe să îmi crească pulsul și să mă cuprindă panica. Nu pot scrie decât pe foi albe. Mă trezesc din nou; se crapă de ziuă.

N-am azi de făcut drumuri, și nici de dat telefoane. N-am musafiri. Merg să îmi beau cafeaua pe terasa din spatele casei, așteptând să mi se usuce părul. Nu știu cum se face, dar nu se aude niciun zgomot. Nimeni nu tunde iarbă, cumetrele care mai ies cu cățeii prin dosul caselor lipsesc, găinile vecinului își văd de amărâta lor de viață în liniște. Mai mult, duhoarea care a sufocat Clujul câteva zile la rând, a dispăru…