Disonanțe și cotoroanțe cognitive

Azi la ora 7 dimineața, mă așteptau pe WhatsApp două poze de la niște prieteni care locuiesc în Canada, și acum sunt în vacanță în Dominica. Cald, plajă divină, cocktailuri colorate. Sipping on Bacardi rum, ca să zic așa. Am râs și le-am scris ceva despre frigul și ceața din Cluj, apoi am deschis știrile. Mi-a venit inima la loc. Da, tot Lasconi, tot Georgescu. E-n regulă, sunt acasă, sunt între ai mei. Păi haideți să adun sub o singură umbrelă cârpită gândurile mele din săptămâna care a trecut.

Ana Blandiana la protestul din Piața Universității, 5 dec. 2024. Sursa - Facebook

După anunțarea intenției lui Ciolacu de a o susține pe Lasconi în turul doi, prea mulți români au uitat brusc de covrigi și de Nordis, iar acum Marcel a devenit brusc prizabil, așa că îl chemăm la chermezele noastre elitiste, că e băiat de treabă. Între timp, domnul și doamna Georgescu bat câmpii în fel și chip, ba cu dansuri șamanice, ba cu declarații cretine care te lasă fără aer (vă scutesc de exemple, le-ați văzut prin presă cu siguranță - sătenii cu un rinichi, firul divin, căprioarele pensate). Doamna Lasconi continuă să facă o campanie bleagă, cu texte prefabricate și citite de pe prompter, pe un ton ezitant, care nu cred că ar reuși s-o convingă nici pe ea însăși. În București, în Piața Universității s-a adunat lume să protesteze contra lui Georgescu, și pentru democrație și europenism. Tudor Chirilă a citit ca un fucking bou niște pasaje dintr-o carte a Svetlanei Alexievici. A citit atât de sincopat și de retardat, încât sunt sigură că aseară a văzut pentru prima dată această carte, și nu a avut măcar bunul simț să facă o repetiție de lectură înainte să iasă cu ea pe scenă. Mi s-a umplut în schimb sufletul de nostalgie văzând-o pe scenă pe Ana Blandiana, una dintre puținele figuri autentic liberale care mai trăiesc în țara asta de cretini și ipocriți. Mi-am reamintit demonstrațiile de acum trei decenii din Piață, și de fiorul acelei libertăți recente și atât de răvășitoare pentru cei care eram atunci niște adolescenți.

A venit și Maia Sandu din Chișinău să o susțină pe Lasconi, dar în ciorba asta rece, cam degeaba mai suflă oricine. Așa se face, prieteni, că poimâine ne vom afla în fața unei alegeri simple.

Să vă mai spun două treburi, câte una pentru fiecare candidat.

• Domnul Georgescu are un stand de cărți la Târgul Gaudeamus. Este vorba despre o carte scoasă la editura Prestige, naiba știe cine o fi patronul ei.

  

  Sursa - Doru Someșan - Facebook.

  N-am văzut picior de editor sau de autor, mărunt sau mai important, să vină în față și să spună - oameni buni, eu nu pot să particip la un eveniment cultural care în mod explicit găzduiește cartea unui legionar/fascist/putinist, întâmplător candidat la Președinția României.

  E bine, n-avem treabă, să mănânce și gura noastră ceva, ne facem că n-am văzut. Trecem pe lângă standul cu cartea lui Călin G. întorcând capul, cam așa cum o facem când apar reclamele pe YouTube, considerând că dacă nu ne uităm, nu există. Ah, dar stați un pic. Același grup de fini intelectuali sunt revoltați că Toni Greblă, președinele AEP, a fost acum TREI ANI (!) la o petrecere de tăierea porcului într-un anturaj al lui Georgescu. Aia nu e bine. Să dea socoteală!

• Doamna Lasconi afirmă într-o declarație că mama ei votează dintotdeauna cu PSD.

  

  Păi e în regulă. Românul liberal, pro-european, trebuie să aleagă o candidată pe care nici maică-sa (probabil nici fiică-sa) nu o votează.

  Mi se pare că dincolo de misoginismul tradițional românesc, nici chiar Viorica Dăncilă nu a fost creditată cu atât de puțină minte, deopotrivă de cei care o vor vota pe Lasconi, și de cei care nu. Încă dinainte de turul 1, majoritatea celor care mai au răbdare să urmărească declarațiile de campanie, spun mai mult sau mai puțin explicit acest lucru. Am semnalat asta ca să nu mai ziceți că electoratul nostru e iremediabil fragmentat sau inept. În privința abilităților de politician ale lui Lasconi se pare că suntem de acord. Admițând (și sperând) că Elena Lasconi va câștiga votul de duminică, mă tem că urmează un mandat cu perle, gafe și poticneli diplomatice, de o să ne crucim mereu. Never a dull moment with a dull politician.

Îmi permit să sar de la una la alta, fără să vă fi prevenit, pentru că obviously, votul nostru va merge undeva duminică (al meu către Lasconi, cu mare năduf). Dacă puteți să vă dezlipiți de vacarmul electoral, haideți să ne uităm un pic la acel procent mare de tineri care nu au drept de vot, și care probabil nu au habar ce li se pregătește. Vă las mai jos alte două fragmente de viață,

• Fotografia următoare nu e de la serbările zilei naționale de anul ăsta. Este din 1 Decembrie 2019. Copiii din imagine erau în centrul Clujului cu părinții, pe care i-am întrebat dacă pot să pozez scena de mai jos. Au acceptat. Acești copii simpatici nu aveau de unde să știe că peste 3 luni urma să înceapă era COVID, un coșmar planetar care pe mulți colegi de generație de-ai lor i-a împins în depresie, anxietate, sau pur și simplu într-o confuzie cumplită, timp de mai bine de doi ani. Au trecut cinci ani de la această poză; probabil că niciunul dintre cei doi frați încă nu are drept de vot, dar sunt sigură că amândoi și-ar dori ca peste trei luni să nu se trezească în mijlocul unui alt coșmar, pe care de data asta îl putem cât de cât evita.

  

  foto - Crina Prida

• Acum două seri, când mă întorceam acasă de la târgul de Crăciun, am văzut pe trotuar, în apropierea liceului Racoviță, un bilet împăturit strâns. Habar n-am de ce l-am luat de pe jos; probabil pentru că era sub un felinar, fix pe locul unde urma să pășesc, și m-am gândit că o fi ceva important. L-am despăturit, și am citit următoarele cuvinte.

"Bună, doamna profesoară, am o rugăminte. Vreau să vă rog dacă am putea găsi o soluție de mărire de notă. Prin ce modalitate considerați. Sunt dispusă să fiu ascultată, să-mi dați un alt test, sau eventual un proiect. Problema mea este că fac sport de performanță, și condiția să pot continua este să am note minim de 9, dar motivul pentru care nu am putut să mă pregătesc mai bine pentru acest test, este pentru că am avut concurs cu o zi înainte."

Foto - Crina Prida

Nu știu de ce fata a împăturit biletul atât de strâns; de ce l-a aruncat (sau poate că l-a pierdut până să aibă curajul să îl remită profesoarei?). De ce elevii cu talent la sport trebuie să aibă note de minimum 9 la alte materii? De ce, în fine, România educată este atât de complicată pentru cei care chiar vor să facă școală (și sport).

---

Bun. Cam asta e situațiunea în această zi de vineri. Lehamitea e mare, vă cred și vă înțeleg, dar sper că mergeți la votare. Ca să uit de cel mai penibil “embarras du choix” al anilor recenți, care îmi dă migrene și o stare constantă de anxietate, mă tratez cu muzică bună și întâlniri cu prieteni, ceea ce vă recomand și vouă. Apropo de muzică, Spotify a publicat statisticile anuale ale ascultătorilor abonați. De data asta AI a ajutat la interpretarea procentelor prin adăugarea de mici panseuri filozofic-muzicale, fapt care i-a scos din minți pe mulți dintre ei. Am găsit pentru voi un articol la care am râs, e scris de Gareth Roberts (un bombănitor ca și mine, dar British - ceea ce explică frustrarea lui când poporul care i-a dat pe Queen, Beatles sau Eno ascultă căcaturi). În fine, aici e articolul, enjoy.

I find myself streaming things I’d never buy and using Spotify more like I used the radio in the olden days, as background music (but thankfully without inane DJ chatter, adverts, or news, which is a blessed relief). And that kind of listening can really skew your stats.

(Gareth Roberts)

Nici pe mine nu mă reprezintă Spotify Wrapped anul acesta, pentru că ascult tot pasiv, mai ales când sunt la clinică. Ăsta e rezumatul meu Spotify (big eyeroll). Apropo de E.S.T, în următoarea ediție o să vă vorbesc despre un documentar despre Esbjörn Svensson, o carte despre Agnès Varda, și o să pun câteva fotografii din Clujul ce se pregătește de sărbători. Pe curând.

-ends.

Muzica de azi e de la RIOPY. Visați. E ieftin.