Am dat azi peste un text scurt de ficțiune care mi-a amintit de Suite Vénitienne - experimentul de “stalking” conceput ca un happening artistic de Sophie Calle în 1980, și întâmplător unul dintre proiectele mele preferate din multele pe care le-am studiat în 13 ani de fotografie.
În povestirea citită acum, o femeie se plimbă prin parc cu un amic, și la un moment dat atenția îi e captată de imaginea unui om care citește pe o bancă, la câțiva zeci de metri depărtare. Mânată de curiozitate, își lasă baltă partenerul de conversație, și se furișează în spatele gardului viu care mărginește banca, să vadă ce anume citește bărbatul. Se dovedește că volumul era romanul preferat al mamei ei, iar de aici povestea o ia pe o cale mai siropoasă, cu amintiri și hiperbole despre iubire și cunoaștere, mă rog, o ficțiune rosé. Același element de filaj l-am exersat și eu zilele trecute în avion. Italianul din fața mea, un tip la vreo 70+ de ani, cu păr …
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Scribbles and Sketches to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.