Bun găsit, prieteni. Postarea asta o să fie mai soft decât altele, pentru că suntem în prag de sărbători și așa-i frumos, zice-se. Vă asigur că am deja câteva drafturi pe care aștept să vi le trimit în inbox cât de curând. Dar azi e ziua de ajun, și politica, bârfele, kitschul pot aștepta, întrucât vorba aia, sunt ca tramvaiul: dacă ratezi unul, aștepți să vină următorul. Vă las totuși să meditați, ca și mine, la felul în care după milioane de lei cheltuiți, mii de certuri și scandaluri, sute de analize și op-eduri, în fine dragii mei, avem guvern nou. A meritat efortul, nu?
Despre filmul mult discutat, Anul Nou care n-a fost - am un singur lucru de spus. L-am văzut, acu’ aștept să iasă cartea, sper să fie mai bună. (Sunt ironică și da, știu că are rating 8 pe IMDb, dar nu are rost să povestim aici și acum despre cifre, boți, gusturi și în general, cultură vizuală).
Am început acest newsletter acum câteva zile, în 21. Eu una aștept solstițiul de iarnă îndată după ce trece echinocțiul de toamnă (da, în fiecare an) pentru că în fine, curba descendentă a zilei se încheie, și începem să avem mai multă lumină. Apropo de beznă, am citit o știre potrivit căreia în Olanda s-a înregistrat un record de zile consecutive întunecate și cețoase. Oamenii ăia nu au fost la Cluj, să vadă ce e aia ceață și vreme mohorâtă. Dacă n-ar fi luminițele colorate pe gardurile unor case sau pe la câte un balcon, ai uita că e aproape de tot Crăciunul. La magazinul Profi de lângă clinica mea, plictiseala a înlocuit atmosfera de sărbătoare. L-am întrebat ieri pe un angajat care urca pe rafturi un nou stoc de bere, dacă au hârtie de împachetat cadouri. A mormăit din capul scării de aluminiu un “nu” anemic, așa că m-am îndreptat spre ieșire. La doi metri în spatele raftului lângă care se cocoțase omul meu, mi-a tăiat calea - ghiciți ce? - un coș înalt cu tuburi de hârtie de împachetat; am oftat, am luat trei role din el, am plătit și am plecat spre casă, în sunetul unei colinzi populare care răsuna din boxa aflată deasupra intrării. Am urcat duminică în Leroy-Merlin, am cumpărat niște șipci din lemn, o vopsea verde Oskar, și am trecut la asamblarea “bradului” pe care l-am plănuit în minte acum câteva zile.
O oră jumate de măsurat, tăiat, vopsit și lipit, și schița a fost transpusă în 3D pe peretele șemineului.
N-am cumpărat globuri sau alte marafeturi de sezon, pentru că avem deja prea multe. Speram să găsesc în magazie unele handmade, dar din păcate prea puține au rezistat iernii și umezelii, așa că am trecut la planul B; bling bling roșu, verde și auriu. Cu un foc în șemineu și câteva cadouri în fața lui, treaba e gata.
Nu am uitat de prietenii mei care iubesc, citează și trăiesc a la Seinfeld. Ieri a fost Festivus, for the rest of us!
Vă doresc Crăciun fericit tuturor, oricât de complicate sau neplăcute sunt prioritățile de moment ale vieților voastre. Dacă ar fi să dăm crezare istoriei și vorbelor din bătrâni, un pahar de vin, o felie de cozonac și o muzică blândă ar trebui să ne ajute să dăruim și să primim magia care vine an de an cu sania trasă de reni, cu sau fără Coca-Cola. Să ne fie (de) bine!
Pe curând!
-ends
arată minunat brăduțul tău. foarte original. să vă aducă bucurie! :)
Cand ai semineu, vin si ideile, se pare :)))
"Anul nou care n-a fost" mi s-a parut interesant intr-un fel - si foarte plictisitor in multe altele.
Sarbatori linistite!