Clujul dintre Linz și Viena
o după amiază cu Romana
Atenție - dacă ai primit în email această postare, recomand să deschizi linkul în browser, pentru o experiență vizuală optimă. E gratis.
Citesc cu regularitate blogurile lui Victor Vasile, care aduce la iveală în publicația colaterală Paradigma informații despre blogosfera - sau să-i spun mai adecvat - Substackosfera românească. Observ că sunt foarte puțini fotografi sau artiști vizuali prezenți cu lucrări noi sau vechi printre linkurile pe care la văd și accesez aproape zilnic. Suntem se pare o nație preocupată mult mai mult de politică, bârfă și scandaluri mărunte. În schimb, în cei aproximativ doi ani de când sunt tehnic mai activă pe aici, am găsit mulți fotografi străini excepționali, care fie prezintă portofolii sau serii de imagini mai vechi sau mai noi, fie scriu despre teoria fotografiei. În unele cazuri, le fac pe amândouă cu aceeași îndemânare. Probabil de asta am ales și eu în ultima perioadă să public materiale fotografice în detrimentul textelor în care să mă vaiet și eu cât de nasol e să deschizi un ziar sau un post TV în România.
Săptămâna care se încheie în curând a fost pentru mine una cu multe activități extra-curriculare. Am reușit să fac în sfârșit niște fotografii cu Romana, o tânără muziciană pe care o admir dincolo de calitățile ei estetice incontestabile. Acum un an, alături de ea, propuneam publicului, la Muzeul Etnografic, un eveniment dual - muzică și fotografie, despre care am scris la vremea respectivă. Oricât de mult îl îndrăgeam deja pe Philip Glass, interpretarea Romanei mi l-a adus și mai aproape. Puteți asculta aici Mishima -Closing, din acel recital.
Venită în vacanță acasă la Cluj, între mutarea ei din Linz la Viena, Romana mi- propus o întâlnire în care să vorbim despre proiectele ei recente (așa am aflat că s-a decis recent să facă și un curs de actorie) și să facem o serie nouă de fotografii. Cred tot mai mult că nu este loc de coincidențe în lumea artelor. Întâmplările care fac ca oamenii să se întâlnească și să lucreze împreună sunt orchestrate de preocupările care îi aseamănă.
Nu e nimic special în a spune că-ți place Philip Glass, sau că preferi fotografia conceptuală celei de nuntă sau de stradă. Special este însă interlocutorul căruia îi spui aceste lucruri, pentru ca reacția “chimică” să aibă loc între cei doi. Aș spune că același tip de exercițiu convivial și codificat în sfera vizuală a avut loc între mine și Adriana Elian, doar că acesta a început acum vreo 20 de ani. Ea era o artistă în plină ascensiune, eu încă nu începusem să fotografiez, și mă mulțumeam cu porțiile de artă livrate la vernisajele de pictură sau grafică din spațiile culturale clujene. Ne-am regăsit în ultimii 3-4 ani progresiv pe Facebook și în cercuri de prieteni comuni, și am interacționat sub forma pe care artiștii adoră s-o numească “exercițiu de admirație” (reciprocă în cazul de față). Acum câteva săptămâni i-am propus lui Elian să accepte invitația mea de a expune câteva lucrări în spațiul clinicii mele. A acceptat, iar acum 2 seri am organizat un vernisaj, despre care o să vă povestesc într-o postare viitoare, pentru că, silly me, am uitat să aduc acasă aparatul foto cu care am pozat lucrările.
Am început acest text acum 4 zile, și de atunci s-au întâmplat multe lucruri prin lume, cel mai zgomotos fiind desigur summit-ul Trump-Putin din Alaska. O să spun o singură chestie legat de acest eveniment, după ce am asistat ca la filmele cu Charlot din anii ‘30-’40 (adică râsu-plânsu), și zic doar atât: bine măcar că nu i-a dat Don the Con Alaska înapoi lui Putin, la cât de jalnic s-a lingușit pe lângă el.
Pentru că scriu destul de rar, și am amintit la început niște bloguri superbe de fotografie, o să înșir mai jos câteva dintre ele, poate vreți să vă diversificați lista de lecturi.
În primul rând, bineînțeles, Jon Nicholls cu PhotoPedagogy - partenerul meu în proiectul “Experiența Spațiului” - o serie de scrisori cu și despre fotografie. Mai jos găsiți dialogul nostru de până acum.
Experiența Spațiului - Fuzzy Borders - by Jon Nicholls
Experiența Spațiului - Cadaques - by Crina Prida
Experiența Spațiului - Formidable Encounters - by Jon Nicholls
Experiența Spațiului - Londra - by Crina Prida
Experiența Spațiului - One and one is four - by Jon Nicholls
Mai apoi - The Additional F-Stop - o călătorie emoțională și estetică introspectivă, publicată de Juliette Mansour.
Blogul Susannei Helmert - My morning Muse - un jurnal vizual de o sensibilitate tulburătoare.
Blogul lui Soren Harbel - Soren’s Photography Substack - unde teoria stă la loc de cinste, adeseori în pereche cu exemple fotografice splendide din arhiva autorului.
În articolele mele viitoare, o să mai fac recomandări din ceea ce citesc aici, pentru că sincer, nu mai pot să pierd vreme cu postări motivaționale și lamentări despre Nicușor și Trump. Pe curând.
-ends.
N-am inteles niciodata de ce un fotograf pe Substack nu are pe propriul Substack o sectiune dedicata cu fotografiile personale, eventual pe albume/ani/etc in sectiuni diferite. 🙃
Ca un fel de expozitie personala permanenta, vizitabila la un click distanta. Eventual cu preturi atasate celor care sunt de vanzare. Cu link in leaderboard. Eu unul as vizita zilnic asemenea "expozitii virtuale".
Exista fotografi prezenti si in "revista presei" din Paradigma. I-as da un premiu (cel putin) pentru consecventa lui Dinu Lazar (fotografu.substack.com) care publica de acum patru luni de cand a aparut pe Substack in fiecare zi o fotografie. Una singura. In fiecare zi. Pentru cei 19 abonati.
Be like Dinu! 😅
Cand ai si meserie, si pasiune, normal ca nu te mai intereseaza politica:)! Admirabil refugiu!