Ce caut eu aici?
Un răspuns pentru John Ion Banu Muscel
Disclaimer. Postarea de azi nu are nimic în comun cu fotografia sau cu preocupările mele obișnuite. De altfel, probabil o voi arhiva după alegeri. Iertare celor care aleg să o citească. Voi reveni cu lucruri mai puțin indigeste în curând. Dacă v-ați oprit totuși aici, las la final o imagine de sâmbătă, ca teaser pentru ce voi scrie data viitoare.
Aseară am declanșat pe Facebook o mică furtună în pahar, când am scris că mi-a displăcut profund aroganța lui Nicușor Dan la dezbaterea electorală de pe TVR, atunci când a afirmat că doar patru candidați contează în alegerile de duminică. În studio erau 10 candidați, majoritatea ridicoli, dar ce să facem ăștia suntem, asta am ales să trimitem în luptă. Dacă ar fi să singularizez cel mai mare rateu al democrației în acest moment, voi spune fără ezitare Victor Ponta. Pe lângă el, Georgescu e un flăcău cu coșuri care merge la discotecă în sat pentru prima dată. Dar să nu divaghez. S-au atacat toți useriștii vechi și noi, m-au insultat, m-au comparat cu Simion, cu Lavinia Șandru, mi-au explicat că ar fi cazul să știu matematică, m-au unfrienduit, m-au blocat. Măi nene, e atât de trist că politica poate inflama capete, înroși ochi, otrăvi limbaj. În familia mea e o tradiție de când a picat Ceaușescu - se votează cu liberalii. A fost la început PNȚ-ul, dar după ce și-a pierdut relevanța pentru că a fost târât prin mizerie de fel de fel de epigoni, am trecut cu un oftat spre varianta/răul mai mic. De prisos să spun că am fost dezamăgită din nou și din nou de compromisurile pe care liberalii le-au făcut de-a lungul a trei decenii. Mi-e lehamite de traseismul celor care s-au aflat în conducerea acestui partid, de ipocrizia și compromisurile pe care le-am văzut și am ales să le trecem cu vederea “for the greater good”. No bun, acel greater good a ajuns la climax cu alde Ciucă, și cu alianța politică oneroasă cu Ciolacu și PSD. Astea fiind spuse, trec la alternativa mai tânără istoric a politicii românești - USR. Păi ce respect ar trebui să am pentru un partid tânăr, dar care a reușit în scurtul timp de când există să se auto-fagociteze de mai multe ori? Barna, Drulă, Lasconi, Ghinea, și aș lăsa lista deschisă, pentru că îi știți foarte bine, au făcut praf orice șansă de a credibiliza intențiile frumoase de pe hârtie. N-am reușit să pun niciodată ștampila pe sigla USR. Am zis-o, și vă rog nu dați cu pietre.
Aseară am asistat la o probă de delir mental cu forme diverse. John Ion - histrionic, Șandru - exaltată, Funeriu - paranoic, Lasconi - hiperactivă, Crin - narcisist, Ponta - mitoman, Nicușor - ceva între Asperger și borderline. Fără să merg mai departe cu această analiză pe deplin personală (am absolvit totuși o facultate la UMF Cluj), vin și întreb: oare nu ar fi normal să existe și la noi, așa cum se întâmplă în Statele Unite (probabil și în alte părți) o evaluare psihologică obligatorie a candidaților la funcția cea mai importantă în stat? Persoana care ajunge cu curul pe scaun la Cotroceni are acces la toate secretele de stat, la absolut toate pârghiile de conducere ale țării, și totuși, prestația de aseară a celor aflați anul acesta în cursă arăta de parcă eram în curtea unui sanatoriu, sau, în cel mai fericit caz, în sala unui teatru de comedie. Nu mi se pare deloc amuzant acest lucru, și nici nu știu cu cine o să votez duminică. Înclin, așa cum am spus în câteva comentarii, să nu mă prezint, și să aștept turul doi, unde o să văd ce rămâne, și sperând că va fi pe listă un candidat așa zis pro-european, voi merge să-l votez.
Later edit - După trei seri chinuitoare, în care am fost în pericol *eminent* să-mi pierd mințile, mi-am dat seama că am văzut nu o piesă de Caragiale, ci o reprezentație interminabilă după Daniil Harms.
ChatGPT m-a ajutat cu afișul (inspirat din Paul Klee, wtf!)
Baftă duminică, și să ne revedem la unfrienduri politice săptămână viitoare.
Și acum, fotografia promisă. Pe curând.
-ends
De acord cu analiza ta însă absenteismul (nostru) din turul 1 poate însemna lipsa unui candidat cu adevarat pro-european în turul 2. O să-mi iau lămâie cu mine în ambele tururi, asta e.
Moammmaaaa, numai cu fotografia aia de la inceputul articolului, si mi se face pielea gaina. Bai, deci, zici ca prostia, rautatea si fudulea Romaniei sunt reunite si personificate intr-o singura fotografié.