Brâncuși ║ Brahng-koo-zee

esența foarte tare a zborului

Sâmbătă.

Am ajuns la Timișoara pe la prânz, într-o zi de sâmbătă, la sfârșit de octombrie. După tradiționalul traseu în cerc pe străzile înguste din centru în căutarea unui loc de parcare, ne-am cazat în piața Unirii (un apartament fain în care locuisem cu câteva luni în urmă, când am fost la expoziția Victor Brauner). Ne-am așezat preț de o bere la The Drunken Rat, prilej cu care mi-am pus întrebarea ‘de ce nu avem în Cluj pub-uri cu nume haioase’, și mi-am răspuns singură - ‘pentru că hipsterizarea a adus în oraș, pe lângă arhitectura sterilă office și festivaluri de bere craft, obiceiul de a denumi crâșmele fie cu iz ideologic, firește de stânga / Che Guevara, the Soviet, Social People, fie cu nume prețioase, care să dea bine când îți dai întâlnire în centru/ Bujole, Chez Benoit, Bardot’. Voilà.

În vreme ce savuram berea rece, prin fața ochilor au traversat strada spre piață, la interval de 3-4 minute unul de altul, Mircea Mihăieș și Adriana Babeți. Am zăbovit un pic cu gândul la Fe…