Blinding Light
Lumina vine (mereu) de la Răsărit
Fotografia de mai jos e făcută în februarie 2022, atunci când presa a anunțat că Rusia a invadat Ucraina. I-am pus numele Blinding Light. Din păcate, este 100% actuală și acum, doi ani mai târziu.
Câteva gânduri despre întâmplările zilelor recente.
și eu aș fi recuperat pisica din copac. Probabil că n-aș fi purtat un cardigan de 4000 de Euro ca al lui Ciolacu, pentru că n-am, dar scară lungă avem prin ogradă
Ciolacu și pisica lui. Sursa - Realitatea TV JD Vance poartă mai mult machiaj decât Rareș Bogdan.
cei care îl idealizează pe Bolojan după 3 zile de mandat interimar, au uitat extazul din 2014 cu România lucrului bine făcut. Give it time, oameni buni.
în caruselul de informații și întâmplări care au loc cu viteză amețitoare, vă reamintesc un nume care din 1990 (da, fix din vremea guvernului Petre Roman - acesta fiind și cel care l-a numit în funcție) nu s-a urnit din funcție decât pentru câteva luni, timp în care a fost premier. Este vorba despre Mugur Isărescu. Cred că nu există om mai uns cu toate alifiile, pe pământul acestei țări. Parlamentari, premieri, președinți, directori de Servicii vin și pleacă, dar Mugur iese mereu neperturbat de vremuri și politici, cu mutra aia de șoarece sictirit și aduce vești proaste despre banii noștri. Let that sink in, când vă enervați pe clovnii trecători din fruntea bucatelor.
aveam în facultate un coleg grec, care avea renumele de mare ghinionist. Când mergea cu autobuzul, se întâmpla inevitabil un incident/accident; când mergea cu mașina, făcea pană; când grupa lui dădea examen, proful îi pica pe aproape toți din grupă; când era razie în cămine, camera lui era mereu viz(it)ată. Ceilalți colegi greci, mai superstițioși din fire, așteptau să-și ia ăsta biletul de bus/avion, și apoi mergeau și cumpărau bilet pe o altă cursă, de frica unei nenorociri. Azi, acest coleg s-ar numi Mircea Cărtărescu. Nobel nu, Academie nu, în ciuda promovării obscene de la ICR și Humanitas. Whatever.
O să închei abrupt newsletter-ul de azi, pentru că tocmai am văzut știrea cu presiunile puse de administrația americană asupra României, ca să ridice restricțiile impuse fraților Tate. Efectiv, în patru săptămâni, de la învestitura lui Donnie, parcă trăim într-un decor de film. Nu știu dacă generația mea a mai văzut lumea schimbându-se atât de abrupt și de amenințător, cum se întâmplă în aceste zile. Probabil așa au dispărut și dinozaurii, de pe o zi pe alta, doar că nu aveau rețele sociale să povestească despre asta.
Vă las mai jos încă o fotografie făcută într-un alt moment de neliniște, despre care nu am vreme să scriu acum. Ce să fac, așa știu eu să reacționez la panică și stres. Cu poze și cu Xanax sau Chardonnay.
Siteul meu este AICI.
-ends.
Muzica de azi vine de la genovezul Fabrizio de Andre. Mi l-a reamintit un bun prieten care a avut curiozitatea să urmărească festivalul Sanremo, unde fiul lui Faber, Cristiano, a cântat un cover al acestei piese formidabile.
Pe curând.
Eu chiar il inteleg pe Ciolacu.
Nu poate sa navigheze apele tulburi ale geopoliticii prezentului, nu poate sa-si cârmeasca barca nici macar pe ape linistite si limpezi - macar atata sa faca si el: sa dea o mâță jos din copac.
Asta aduce el la masa guvernului: fapte bune cu pisici...
Keep living through your beautiful art. That is what we all can do...that and wait for the dinosaurs.