Ne-am liniștit mintea inflamată de presupuneri și teorii zilele trecute, după ce Prințesa de Wales a apărut în public, anunțând din păcate vestea proastă a diagnosticării cu cancer. Sau nu? Citeam în Forbes că teoriile conspiraționiste continuă, nu pentru că au temei, ci pentru că așa funcționează principiul conspirației - ea nu poate fi oprită prin demonstrarea contradicției premisei greșite, pentru că și această demonstrație face parte integrantă din conspirație. Prin urmare, flama se va stinge doar când o să apară un alt subiect nou și arzător, care îl va înlocui pe cel actual. Am parafrazat aici un text scris de Quassim Cassam, profesor de filozofie și expert în teoria conspirațiilor.
N-am început întâmplător cu #Kategate. În presa respectabilă din lume, se agită foarte mult spiritele în ultima vreme, pentru că este anunțată mai mult sau mai puțin dramatic, iminenta sucombare a presei așa cum o știam - scrisă și produsă de oameni în carne și oase. Publicații după publicații se închid, credibilitatea presei e în cădere liberă de când un număr important de articole sunt scrise de roboți, jurnaliștii revin spre platforme online, bloguri, podcasturi, și încet dar sigur, singura voce publică care rămâne solid așezată pe picioare este social media. Mie mi se pare înfricoșător, dar cu toate că nu-mi convine realitatea asta, sunt conștientă că și eu contribui la acest dezastru, umăr la umăr cu restul consumatorilor de internet.
Suntem ceea ce mâncăm, dar și ceea ce citim. Până la implementarea algoritmilor, conținutul care ne trecea prin fața ochilor era cât de cât filtrat de utilizator, pe baza unor criterii subiective, dar “umane”. Căutai poate puțin mai mult informațiile despre fotografie, politică, sport, pisici, dar lipsa de interacțiune cu un anumit tip de conținut nu îți aducea sancțiunea obliterării cvasi-totale a canalului respectiv. În analiză inversă, nici faptul că dădeai like pisicii vecinului nu-ți aducea 4000 de pisici în feed în următoarele ore/zile. Am ajuns la etapa pseudo-demiurgică în care ne inventăm propria realitate prin apăsarea butonului cu inimioară, sau pur și simplu prin întârzierea scrollului timp de 1-2 secunde. Această întârziere este înregistrată de către algoritm, și dacă ți-a plăcut o poză cu o șaormă, șaormă vei vedea mult și bine. Asemănarea terifiantă cu un labirint prin care trec șoarecii într-un experiment biologic este evidentă.
În mod similar, ceea ce ignorăm online este sortit dispariției. Dacă alegi să accesezi internetul mai ales petrecând timp pe site-urile de socializare și, doar ocazional făcând clic pe un link extern, atunci ceea ce vei obține este un internet compus din informații de pe site-uri de socializare, adică fals, distorsionat, și teribil de slab în calitate, adică - mai mult sau mai puțin ceea ce avem acum sub nas zi de zi.
Schimbarea poate veni numai atacând algoritmul, respectiv întorcând armele contra lui - adică prin refuzul de a accepta clickbait-ul ca normă de navigare pe internet. Știu că nu scriu nimic nou, dar observ zilnic, mai ales de când am ales să scriu aici și nu pe Facebook, cum conținutul care-mi vine în emailuri și aplicații s-a îmbunătățit simțitor, pentru că deocamdată sunt curatorul propriului meu spațiu de lectură și informație. Urmare a unui atac de phishing de acum câteva luni, când mi-am pierdut accesul la Facebook și Instagram (pe ăsta nu l-am putut salva), și cu greu l-am recuperat pe cel la Facebook, am devenit mult mai prudentă la utilizarea platformei Meta. Nu deschid (n-o făceam nici înainte) jocuri, horoscop, advertoriale despre nimic, indiferent că e Bitcoin, Temu sau Photoshop. Cu toate astea, pericolul se îngroașă acum dinspre zona AI - imagini și produse create și promovate 100% cu ajutorul boților. Cum spunea cineva, unde se adună interes viral, apar, la fel ca în jurul câtorva stropi de sânge în ocean, rechinii digitali. Atacurile de tip phishing s-au înmulțit substanțial odată cu proliferarea limbajelor artificiale. Pe lângă abonamentele legale pe care le plătim benevol pentru a folosi un serviciu la limita legalității (se știe că Stability și Midjourney au deja pe rol procese de anvergură pentru violarea grosolană a drepturilor de autor), aproximativ 75% dintre companiile online care au ca obiect generare de text sau imagine, îmbie clienții la câștiguri sigure prin folosirea unor platforme construite din capul locului cu abilitatea de a fura datele personale pentru a le vinde unor terți (că tot e campanie electorală în America, btw). Vă mai amintiți de cripto și NFT? Mai puțin, nu-i așa, că au devenit yesterday’s news și le-a cam trecut vremea, apropo de ce spuneam la început despre #Kategate. AI pare a se îndrepta grăbit înspre a deveni cea mai babană înșelătorie din istorie, mai degrabă decât o revoluție culturală. Mă rog, om vedea.
Apropo de produse sinistre AI am dat ieri peste acest cont pe fostul Twitter/X - Anna Indiana, un cont care nu are nimic uman - personajul Anna este generat de Ai, și produce muzică cu ajutorul AI. Link pentru tăierea poftei de mâncare, dacă sunteți la dietă.
Anna Indiana (@AnnaIndianaAI) / X (twitter.com)
În fine, pe un ton la fel de pesimist, Gagosian găzduiește în aceste zile una dintre cele mai lamentabile expoziții despre care am citit până acum, una care poate ușor concura cu bullshitul pe care îl prezintă în mod curent Muzeul de Artă din Cluj. Bennett Miller (nu mă întrebați pila cui e, sau de unde a apărut - am făcut un scurt research, nu e nimic interesant de spus despre el) expune imagini realizate cu DALL-E și Midjourney, dar care sunt atât de slabe și lipsite de coa*e, încât nu le-aș folosi nici pe post de coaster sub paharul de cocktail. Culmea aroganței este că Miller le vinde sub formă de ediție, deci numerotate, ca și când după vânzarea celor 9 bucăți, aceste capodopere vor deveni inaccesibile istoriei omenirii. Dacă asta e Gagosian după/alături de Sally Mann, sunt foarte-foarte îngrijorată că nu o să mai am despre ce scrie, ce vedea sau fotografia.
Vă las cu bine, și cu un colaj pe care l-am făcut ieri, cu ocazia zilei Teatrului, în care sunt adunați 12 dintre actorii pe care i-am fotografiat în ultimii 2 ani. (de la stânga la dreapta, și de sus în jos - Elena Ivanca, Diana Buluga, Angelica Nicoară, Eszter Tompa, Ioana Repciuc, Mihaela Rădescu, Miriam Rizea Elleathey, Alexandra Tarce, Diana Licu, Andreea Șovan, Radu Dogaru, Sânziana Tarța. La mulți ani, frumoșilor care ne purtați în vieți mai frumoase sau mai pocite, dar mereu minunate.
Pe curând.
-ends
In ce lume lipsita de imaginatie traim! De la "momentul" Nixon, orice chestie care se vrea o dezvaluire senzationala trebuie neaparat gate-uita...
.
In alta ordine de idei, unele teorii sustin ca visam tocmai pentru ca visele intretin somnul, starea de suspensie in care organismul se reface. Adica creierul "ne vinde gogosi" ca sa-l lasam in pace sa se ocupe de ce stie el ca organismul are nevoie la nivel profund celular.
.
Cam asa si cu AI-ul... ne vinde "whatever keeps us happy (entertained?)" -- de data asta la un nivel cat se poate de superficial -- pentru ca, intre timp, creierele din umbra sa produca schimbarile la nivelurile profunde ale societatii.
.
Paine si circ -- nu s-a schimbat nimic; conceptul e acelasi, doar ambalajul si maniera de livrare sunt mai sofisticate.
.
Dar... ce ne facem ca painea e tot mai putina si mai scumpa? Circ pe burta goala nu prea merge, degenereaza rapid in violenta...
Mi-a placut abordarea si impartasesc opiniile despre asaltul AI, dar si al social media in general, fake news si toata mizeria care emana din creiere bolnave. Prefer cartea, lectura ma ajuta sa tin piept acestui violent val care creste ca un tsunami. La buna vedere!